Libertate

Îmi amintesc că am fugit cu toții și ne-am ascuns în cămară la auzul împușcăturilor. Eram cu mama, sora de 2 ani, fratele de doar un an și mătușa cu copilul ei bebe. Tata și unchiul meu erau jos, la parter, stăteau de gardă la bloc. Era în jur de opt seara, plângeam cu toții în acel metru pătrat și nu știam nimic. Cine pe cine? De ce? Cu ce motiv? Abia după câteva minute am aflat de la tata care a urcat să ne liniștească. Un individ cu un camion nu a oprit la semnalul Miliției și s-a tras. A doua zi era 22 decembrie, simțeam că s-a schimbat ceva, dar mai târziu am aflat ce. De curând tot aud zvonuri cum că de fapt a fost o mare manipulare, Revoluția a fost la mișto și noi am fost mințiți la televizor cu prețul unor vieți nevinovate. Ce am câștigat a fost o libertate pe care nici după 23 de ani nu știm cum s-o gestionăm. Este un mare haos social, sunt oameni care locuiesc în 12mp și au plasmă de 1 metru diagonală, oameni care și-au construit case cu ziduri înalte în mijlocul mizeriei șau oameni care nu au niciun ban în buzunar, dar au smartphone. Puțini sunt cei care au știut ce să facă cu libertatea, iar ceilalți sunt în continuare închiși în același sistem comunist care s-a rebranduit pe 22 decembrie 1989.

Mai jos am făcut o selecție cu proiecte a unor fotografi străini care ne-au vizitat după 1989 interesați de evoluția noastră, de schimbarea societății după ”libertatea” căreia încă nu i-am înțeles cu toții definiția.

” O banală ședință UTC (Uniunea Tineretului Comunist), în cadrul unui șantier de construcții din Dej. Anul de grație 1986. Secretarul organizației, tovarășul Duma, era sudor într-una din echipele pe care le coordonăm. Activiștii se luptau din greu să adune tineretul pe la ședințe deoarece aceștia se fofilau mereu, la UTC fiind ‘disciplina de partid‘ mai elastică.”

Elisabeth Blanchet (n. 1970) a venit pentru prima oară în Romania printr-o fundație de caritate între 1993 și 2000, timp în care a vizitat foarte des orfelinatul Popricani din Iași unde a fotografiat și și-a făcut mulți prieteni printre copiii intenați. Înainte de intrarea României în UE, în 2006, Elisabeth a redescoperit fotografiile făcute la Popricani și și-a amintit de toate fețele prietenoase. Și-a propus să se întoarcă și să-și revadă prietenii.

În martie 2012, proiectul a fost expus la paris cu ajutorul ICR. Mai multe detalii despre proiect pe ziaruldeiasi.ro într-un articol din 2009.

http://www.ziaruldeiasi.ro/local/ultimele-victime-ale-lui-ceausescu~ni5rsu
http://www.oitzarisme.ro/2012/02/27/elisabeth-blanchet-ceausescus-orphans-20-years-on/
http://elisabethblanchet.photoshelter.com

 

Titus Simoens (n. 1985) și-a făcut licența în România și a fost premiat în 2008 de ”Karel De Grotehogeschool Antwerp” pentru seria ”Close to Romania”. Recent a lucrat împreună alți doi regizori pasionați de film la ”Miles Away”, un documentar despre doi cowboy din Idaho.

http://www.titussimoens.be/index.php?/series/close-to-romania/

 

Thierry Chantegret a traversat România de la Vest la Est cu mașina și nu a putut să nu observe discriminările din țara noastră cu privire la rromi. În august 2010 a descoperit lângă Brașov o localitate care avea construit un zid care să-i separe pe rromi de restul locuitorilor. Seria ZID face parte din proiectul Identité ? pe care l-a început în 2007, deocamdată are cinci părți în cinci țări diferite și un eseu și încearcă să trateze discriminarea etnică.

http://thierrychantegret.typepad.com

 

 

Pentru a înțelege mai bine România după 20 de ani de la căderea Comunismului, Lauren Hermele a găsit tineri născuți în acel an pentru a-i întreba despre identitate, familie și efectele pe care cred ei că le-a avut Revoluția în viața lor. Proiectul a fost făcut în timpul unei burse Fulbright pe care a avut-o la Cluj Napoca în 2009-2010.

Lauren Hermele a fost publicată și în Love Issue #3 cu proiectul Asta e viața! despre viața din satul Criț, Brașov.

http://www.oitzarisme.ro/2010/10/11/lauren-hermele-born-in-89/
http://www.laurenhermele.com/

 

Peter Kayafas a vizitat de trei ori România între 2003 și 2005 și a condus peste 10 000 km prin țara noastră despre care spune ”În ziua de azi (n.r. 2005) încep să se vadă semne de capitalism din Vest și de infrastructură industrială la marginea orașelor, dar cu toate acestea România are în aparență un aer provincial și tradițional. Cine călătorește în mediul rural în România nu poate să nu observe că lucrurile nu sunt foarte diferite de vremurile medievale.”

http://www.oitzarisme.ro/2012/08/31/peter-kayafas-romania/
http://peterkayafas.com/

 

Se tot spune că marea revoluție de la 1989 a fost o manipulare în masă și că cifrele cu cei morți nu-s chiar reale ci au fost scoase ca să dea bine în Europa. Proiectul lui Rip Hopkins (n. 1972) a fost făcut în Timișoara și este despre manipularea privitorului. Recunosc că nici eu nu m-am prins din prima ci abia după ce am citit statementul. Rip Hopkins a studiat design industrial în Paris și este reprezentat de Agenția VU.

http://www.oitzarisme.ro/2010/12/16/rip-hopkins-romanian-rip/

 

Povestea ei a început în 1999. Marco van Duvendijk a locuit un an în România și s-a dedicat fotografiei. A cunoscut o fată rromă de 13 ani care l-a emoționat și pe care nu a reușit s-o fotografieze imediat. După o săptămână a reîntâlnit-o și de atunci au devenit buni prieteni. Șapte ani a vizitat-o și i-a documentat viața cu bune, cu rele, cu copiii născuți între timp. Povestea lor poate fi citită în exclusivitate, în engleză, pe blog-ul lui Jorg Colberg. 

Eastward Bound este proiectul care l-a ținut ocupat 10 ani în care anual a călătorit de-a lungul Europei, Uniunii Sovietice până în Asia fotografiind în aceleași locuri și aproximativ aceiași oameni. O parte din acest mare proiect a fost publicat și în Love Issue #3 iar cartea Eastward Bound se găsește de comandat aici sau ne putem vedea la o cafea să o răsfoim împreună pe cea pe care o păstrez cu mare grijă în bibliotecă.

http://www.marcovanduyvendijk.nl/

 

Samuel Zuder (n. 1965) este fotojurnalist german care a venit în România în 2006 să facă un reportaj pentru Stern Magazine. ”Romania – land of contrasts. Samuel Zuder presents a country that, if all goes well with the nation’s reforms, will become a member of the EU on January 1, 2007. Wealth and poverty, millionaires and cheap labour, Dracula tourism, exorcisms and erotic fairs. You can find just about everything in Romania.”

Mai multe imagini pe www.inaagency.se și samuelzuder.com

 

Tamas Dezso (n. 1978) este fotojurnalist din Ungaria care a început să lucreze în Europa de Est încă din 2004 și s-a concentrat în special pe marginile societății. Din România are două serii distincte de fotografii, una din 2004-2007 din care am publicat și pe Oitzarisme și alta mai nouă, din 2011, pe care o găsiți la el pe site. Tamas are fotografii publicate în TIME, The New York Times, National Geographic, The British Journal of Photography și alte publicații importante.

http://www.tamas-dezso.com

 

Kathleen McLaughlin s-a îndrăgostit de România și ar veni în fiecare an în vizită la prietenii ei din Maramureș. Prima vizită a făcut-o în 1999 și a stat un an în Sârbi unde a documentat viața satului. În urma experienței din România a publicat albumul ”The Color of Hay: The Peasants of Maramureș”. Un interviu diin 2001 despre Kathlenn McLaughlin și soțul său, Herny, și experiența lor din România aici. 

http://www.oitzarisme.ro/2011/06/02/kathleen-mclaughlin-the-color-of-hay
http://klmphoto.com

 

Voi ce fotografi care au fost în România știți?