Doru Yoana…
…cu Y!!! Asa ne’a spus sa scriem in agenda ca nu cumva sa’l confundam cu vreo fata. Hehe… cel mai misterios ciudat pletos si hippiot, tanar in varsta si varstnic tanar pe care l’am intalnit vreodata. Dupa ce ne’a spus si cateva firimutiri de viata, am ramas cu drag de el tot drumul, de la Vama Veche pana in Bucuresti.
Se intampla acum doua veri, dupa ziua mea, cand mai ramasesem doar eu, Monica, Iulia si Tudor. Toti patru intarziati, dornici de drumu’ spre capitala, in microbuzul Vama Veche – Mangalia. Aveam o sticla de apa si cateva pungi cu rontzaieli. Pe randul din spatele meu statea omu’ asta ciudat cu plete albe, fara prea multi dinti, cu fata de alcoolic si care’ti dadea impresia ca miroase urat. Langa el o domnisoara aproape frumoasa, de la oboseala. :)
Omu’ asta a inceput sa ma mire… vorbea in franceza cu domnisoara care avea un accent excelent, cu rrr-ul atasat. Brunetica, parul scurt, pantaloni de piele, parea sa’l cunoasca pe acest om de ceva vreme…
Omu’ asta avea si el pantaloni de piele, un tricou ravasit, pletele lasate’n voia curentului de maxi-taxi si mi’a cerut apa. Punct sensibil. Ce dracu fac aici? i’am dat omului sa bea. Mi’a multumit si a continuat sa frantzuzeasca cu domnisoara.
Ne’am reintalnit in Mangalia, in gara… “mergem si noi inspre Bucuresti, nu vreti sa fim mai multi pentru nash?”. Perfect. Aveam senzatia ca Omu’ asta are ceva si mai avem senzatia placuta ca o sa am o calatorie in care o sa aflu.
Si’am aflat.
Doru Ioana are putin peste 50 de ani, sta in Bucuresti si este alpinist utilitar. In “tinerete” a absolvit Facultatea de Inginerie AeroSpatiala plus o diploma de la Facultatea de Management sau Comert din cadrul ASE’ului. A lucrat intr’un domeniu de cercetare care probabil era legat de prima facultate, a calatorit in scopuri profesionale in peste 50 de tari din lumea’ntreaga si la un moment dat s’a rupt de tot ce’l tinea si s’a hotarat sa devina… Yoana!
Cu ocazia asta si’a inceput aventurile cu marea. Ne’a povestit cum a vrut sa plece din VamaVeche pana in Pakistan pe mari. Avea cuibarul in cazemata de pe faleza din Vama si noaptea, cu banca gonflabila, o lua usor pe mare pana ajungea la primul vas si facea stopul, daca avea noroc il luau pana la urmatoarea legatura. N’a ajuns mai departe de Turcia.
Il vedeam la Stuf in Vama Veche cum sarea pe mese plin de energie de ne speria fetele. Il vedeam cum poate multi l’am fi vazut… un boschetar amarat si obosit. Un om care stie vreo patru limbi straine, stie sa vorbeasca frumos, stie sa scrie frumos. Doru stie ca nu’l crede nimeni si de aceea cara dupa el toate actele. Am vazut cele doua xerox’urile celor diplome, foile de parcurs pentru cele peste cincizeci de tari prin care a fost plus alte inscrisuri personale si inclusiv un CD cu lucrari scanate de care mi’am amintit de curand.
Am ajuns in Constanta destul de informati, il vedeam altfel, il vedeam ca pe amicul nostru… si tocmai de aceea nashul n’a vrut sa ne ia pana la Bucuresti. N’aveam alta solutie decat sa mergem la microbuze, nu inainte de a scoate bani pentru a’i imprumuta pe cei care nu aveau suficienti. Pe Doru. :) mi’a cerut 300 de mii pana ajungem in Bucuresti. Mi’i da cum ajungem, il sun, ne vedem… si’mi da banii la Argentin, la o bere…
La microbuze am intampinat o alta probleme… cauza fiind tot Doru. Era un “imputitule, du’te si spala’te ca la mine’n masina nu urci asa!”. Oamenii se agitau, au inceput sa ia distanta si sa vorbeasca incet. Ei nu stiau ce stim noi. :) L’am convins sa mearga la baie si sa’si lege parul macar… caci de mirosit urat nici nu se punea problema. Era totul un miros de plaja dimineata.
Dupa o ora jumate de asteptat am urcat intr’unul si ocupand locurile din spate ne’am apucat de povestit, iar. Cu manuscrisuri, hartzi, diplome si amintiri.
Ii pierdusem numarul, pierdusem si link’ul “pictorialului” de pe www.badorgood.com, pierdusem si cd’ul cu manuscrisuri. Acum le’am gasit pe toate cu ajutorul unui vechi prieten de’al lui Doru, din Canada. :)
… pe Doru l-am cunoscut in vara lui 1990, atunci avea cred cam 35 de ani si aducea mai mult cu un mix de Assante & Pacino + o personalitate coplesitoare. (…) mereu imbracat impecabil la costum si cravata, un “Sir” in toata regula. Mi-a fost un prieten foarte apropiat si uneori mentor, in felul sau original, greu de reprodus. …
Despre cartea pe care a scris’o “Soarele gol, in numele Tatalui” am aflat tot de la Catalin, prietenul din Canada, care mi’a spus ca:
In 1995, cand a scris-o, arata mai mult precum personajul Gekko/Michael Douglas din “Wall Street” decat un “Moise”, la costum si cu diplomat si era mai aproape de mediul comertului international decat de valurile Vamii si religie; dar probabil carticica indica inceputul transformarii sale ireversibile, pe care nici eu nu am reusit sa o inteleg vreodata pana la capat. Poate ca nici nu trebuie. Imi amintesc ca uneori imi dadea sa citesc pagini manuscris din “Soarele e Gol”, in vreo cafenea pe Magheru.
Am facut rost de datele lui de contact, numar de telefon si e-mail… dar mai bine dau o tura pe la Argentin intr’o seara sa ne facem reciproc o surpriza placuta :)
– pozele de pe badorgood ale lui Vlad Eftenie
– scanurile cartii “Soarele e gol, in numele Tatalui”, trimisa de Catalin (11M, arhiva rar)
– iar cd’ul cu manuscrisuri contine fisiere exe. peste 500. o sa rezolv curand sa le postez si pe acelea.
later edit:
Tot de la Catalin, uitat intr’un mail.
Doru nu a apartinut niciodata “sistemului”, nu a fost un “robot” chiar si la cravata, avea o personalitate careia putin ii faceau fata. A platit un pret pentru asta, dar consider o favoare a sortii ca l-am intalnit in viata si vreau sa il regasesc neaparat. Acest om este lejer subiect de roman sau film.
Doru a calatorit mult, a lucrat in comertul cu avioane si elicoptere, SUA, Europa, Orientul Mijlociu…ne-am intalnit in 1990 pe o terasa la restaurantul Berlin, eu eram cu niste amici belgieni, el la o bere pe care o savura savant si tacticos… m-a auzit ca vorbesc de aviatie si am intrat in vorba. Avea un farmec aparte, cu timbrul vocii si mimica fetei, parca era un mafiot italian din anii “30… era tanar dar foarte matur si mi-a devenit unul dintre cei mai dragi prieteni si mentori…analiza orice si filozofa despre orice…unic 100%
Cred ca trebuia sa’l las pe el sa scrie postul asta! :)
si o poza cu Doru mic :)
Cred ca e cel mai frumos post de pana acum… Sper ca ati tinut legatura, desi imi dau seama ca asta e destul de complicat. Interesant personaj, iar fotografiile merg la suflet!
Te mai citesc.
Fa, da! Foarte fain postul. Initial crezui ca pozele-s facute tot de tine, ca se legau foarte bine cu ce scrisesi, dar mi-adusei aminte ca nu ies asa poznele la tine.
De Eftenie nu cred ca e cazu’ sa leg si eu laude dupa multi altii. Ce-i al lui, este al lui.
Se pare ca ai nevoie de ceva factori pentru pentru a deveni ceva anume, iar fiecare cutit are doua taisuri precum si fiecare peisaj are doua povesti.
Deci fain post, fa!
il am si io pe nenea asta in niste poze. e si el o alternativa ca toate celelalte. un fel de implinire prin renuntarea la standarde. desi nu pare, s-ar putea sa fie maximul egoismului. hi hi. ma mai gandesc.
Popandelo, ce zici tu e taisul ala de care aminteam eu, dar astazi sunt eu mai plastic si tu mai directa, ha? :)
de la para care a scris pe forumul kumm despre Doru
cind eram io prin anul doi de facultate Doru m-a ajutat sa fac un proiect despre o derulare de tranzactie internationala. Pe vremea aia era tuns regulamentar, purta cravata si avea secretara. proiectul pe care l-am facut era dupa un dosar deloc fictiv in care se vehiculau sume cu multe zerouri in dolari…
BV !
nu incetezi sa ma uimesti !
astept noi posturi !
genial! esti si e. cred ca poti sa scrii o carte despre el:) nu te opri, sigur mai e ceva de zis, de aratat:)
mersi fain.
va mai fi. dupa ce’l gasesc. :)
si cat de simplu’l pot gasi… dar astept sa vina Catalin in tzara. el cred ca ar avea muuult mai multe de scris despre el.
doruuuuuuuu… ce frumos :). n-o sa uit dansul ala din vama veche…cu doru… ha. mi-au dat lacrimile.
:)
il gasesc si il vom astepta toti la o bere, in Argentin.
prin ianuarie asa, ce ziceti?
deal.
ma intreb daca o revenire spectaculoasa in lumea noastra nu l-ar ridica peste statutul actual care risca sa ramana prea static, citez: ‘un betivan hipiot pe plaja din Vama’. L-as intreba in engleza ‘what makes you tick these days?’
he ticks only there and here, he hibernates
Well…L-am revazut recent, acum in Decembrie 2007 si Ianuarie 2008 pe Doru la Bucuresti, dupa peste 10 ani. O experienta unica. Acelasi spirit liber, in timpuri atat de diferite…Va doresc tuturor un An Nou Fericit! Catalin F.
de asemenea si multumim frumos!
e aici, sanatos si cred ca’l luam pe sus la mare la un moment dat. stiu eu un loc. o sa’i placa sigur.
Doru a fost coleg de facultate cu mine si bun prieten. Am pierdut legatura de vre-o douazeci de ani. Motivul transformarii (numai ochii sint aceiasi) este simplu: Doru este schizofrenic. A fost internat de citeva ori. Are o fetita care acum trebuie sa fie mare. Probabil ca e departe de el caci sotia lui, Ana, medic, a divortat cind a fost evident ca nu vrea sa se trateze.
Asta ca sa lamuresc putin misterul lui Doru care din representant de comert exterior si inginer de aviatie, a devinit alpinist industrial!
a devenit ce poate ca n’a reusit sa fie de tanar… adica liber.
m’am vazut cu el de curand intr’o carciuma pe care o frecventez foarte des si abia mi’am facut curaj sa merg sa vorbesc cu el.
este fooooarte simpatic si sociabil in continuare si mi’a multumit mult pentru reintalnirea cu domnul Catalin.
iar mai nou s’a ocupat cu organizarea unui targ de haine in GreeHours: http://www.tvr.ro/articol.php?id=45439&c=67 si/sau http://greenfair.blogspot.com/ (pe la mijlocul paginii sunt cateva poze cu el).
deci eu zic ca nu are nimic. :)
multumesc pentru comment.
de aici http://www.locomania.ro/showthread.php?p=172425#post172425
futu-ma ce papagal, ca si penalu/ penala care o scris asta. pisha-m-as pe toti jegosii impotenti care ridica mizeria la rang de virtute!
`Draga OITZA ,
MULTUMESC ,MULTZUMESC ,MULTZZUMESC.
CONTACTEAZA-MA PE doruyoana@yahoo.com …SA…..AVEM ….MULTE DE ….TAINUIT
PENTRU “SORIN”
Normal ca’s schizofrenic.Sunt geaman , am personalitate dubla..NU STII NIMIC DESPRE MINE…DECAT DIN POVESTIRILE …ALTORA. NU NM-AI CUNOSCUT NICIODATA …,CHIAR DACA AI FOST “COLEGA” CU MINE 20 DE ANI….NU M’AI JUDECAT DECAT PRIN PRISMA A CEEA CE N’AM FOST DIN CEEA CE ASTEPTAI DE LA UN ARHETIP IDEAL(DIN PROIECTIA DORINTELOR TALE)/
SORRY FOR DYSAPOINTED.
SEE YOU SOON FRIENDS.
DORY
bă, wa ye, dacă nu îl convingi să vină în bluzz am să trăiesc toată viaţa să o conving pe ciocio că a făcut o mare greşeală cu tine.
a fost in blu’zz asta vara.
tzatza stie.
am vorbit cu el dar nu aveam prea mult timp.
:)
Doru ruleaza!
tipul seamana cu Marele Lebowsky la o varsta mai inaintata
See?!? You have the magic too… I always knew it! :)
da, corect, tzatza stie (adicatelea moi), am stat de vorba cu el, pentru ca ioan (jolly) il cunostea. si am vorbit ceva vreme cu el iar la un moment dat doru mi-a recitat din poeziile lui. mi s-a parut un personaj fascinant la fel de fascinant ca un renascentist, un homo universalis, un adevarat om pentru ca cam asa ar trebui in viziunea mea sa fie un om sa traiasca intr-o viata 100 de vieti si sa le traiasca din plin pe toate partile si in toate felurile. si nu inregimentat intr-un sistem.
:)) acu am vazut ce “ca cam asa” am scris – cu scuzele de rigoare, mi-am lovit coloana cazind pe treptele de la metrou, cred ca lovitura s-a dus la creierul din dotare
Geaman !!! Pfff !!! Sint mindra :)
@SORIN
Salut Sorin,
Quick question:
Esti cumva acelasi Sorin, fost coleg de Aeronave cu Doru, care prin early ’90s aveai un magazin de birotica prin zona Unirii? Daca nu, nu are importanta. Daca da, am fost cu Doru odata in vizita la tine la sediu (’92 sau ’93), eram inca student.
Numai bine,
Catalin
THANK YOU ALL !
I’LL BE BACK SOON WITH…SOME… NEWS
I’M STILL …EXISTING…
THANK YOU AGAIN
DORU Y
and here it is…
http://www.actualitatea.ro/2009/03/01/lifestyle/a-trai-in-verbul-a-iubi/
si
http://www.actualitatea.ro/2009/03/31/coverstory/%E2%80%9Ca-trai-in-verbul-a-iubi%E2%80%A6%E2%80%9D-ii/
haideti sa va arat si eu ceva :P o poza cu mosul vamii cum i`am spus … am avut ocazia sa il cunosc si de asemeni sa raman impresionat de el …
http://img25.imageshack.us/img25/4765/amintiri.jpg
faina expresie, mersi!
Formidabil ce schimbare. Stiu mai multe despre viata lui. Foarte interesant personaj, dar in alt fel decat il prezinti tu.
S-a schimbat ºi mai mult acum. ªi cred cã în bine.
foarte interesant personaj… ii judec pe cei care i-l judeca
Nu-mi vine sa cred Acum ceva timp mi-a venit in minte Doru(o sa vedetzi de ce mai incolo) Si ce mi-am zis ia sa dau o cautare pe “nea gogu” asa la plesneala Si buff ce vad Am ramas perplex .L-am cunoscut pe Doru acum 20 de ani mai precis in 1990 Eram vecini de cartier (Baneasa) Eu pe atunci eram proaspat lasat la vatra din armata lui Mamulea si viitor student la ASE.(si Doru a facut ASE-ul ) Nu pot sa afirm ca mi-e prieten pt ca nu-mi permit, dar pot sa spun ca il cunosc indeajuns de bine incat sa-mi dau seama ca numai el putea sa faca astfel de schimare in viata lui Am fost la el acasa de nenumarate ori ,am stat la un “pahar” de vorba (pana dimineata uneori) am fost la mare impreuna ,la strand la carciuma etc Pe atunci era exact asa cum l-a descris si Catalin Un tip la 4 ace la costum si diplomat si cu o gramada de iesiri afara pentru afaceri pt statul roman. Foarte,foarte erudit Citea enorm de mult (in geanta diplomat pe langa acete de la firma avea intotdeuna cel putin o carte cu el pe care chiar le citea m-am convins eu testandu-l in acest sens) Scria versuri . Vorbeste fluent 4 limbi straine Cat despre schizofrenie nici nu se pune problema Este un tip complex si greu de inteles pt majoritatea dintre noi De aceea unii il considera nebun De exemplu multi nu stiu ca el este organizatorul targului Green Fair, targ ajuns deja la editia 15(28-29 august2010 ultima editie) Are certe calitati de lider si de formator de opinie Am sa-l caut la terasa Argentin daca si-o mai face veacul pe acolo Am multe amintiri si povesti cu Doru . O experienta de viata unica intalnirea cu Doru Felicitari pentru post
Scuze pt greselile de ortografiere
Il gasesti mai des in Control :)
Multumesc de vizita, George!
[…] This post was mentioned on Twitter by Mihai Dragomirescu, Constantin Nimigean. Constantin Nimigean said: Un nou comment despre Doru Yoana, pentru cei care-i stiu povestea. Pentru cei care nu i-o stiu, luati-o de sus. http://bit.ly/fHZLyP […]
[…] This post was mentioned on Twitter by Mihai Dragomirescu, Constantin Nimigean. Constantin Nimigean said: Un nou comment despre Doru Yoana, pentru cei care-i stiu povestea. Pentru cei care nu i-o stiu, luati-o de sus. http://bit.ly/fHZLyP […]
uite un om pe care aº vrea sã-l cunosc.
Anca Sandu says:
November 26, 2010 at 3:33 pm
uite un om pe care aº vrea sã-l cunosc.
Daca vrei sa-l cunosti haide sa-l cautam impreuna in Control Club(vad ca trage tot prin zona unde a lucrat odata respectiv pe str Doamnei la o directie de imprt export ) odata poate dupa sarbatori Prin absurd sa zic chiar daca a ramas numai 1 % din Doru pe care il stiam eu crede-ma ca merita sa-l cunosti Din plin Eu oricum am sa-mi fac timp sa-l caut Cu stima George P
Este acolo, George! :)
Sa-l saluti din partea lui “oitza roz”, hihi.
Cunoaste-te pe tine insuti…(si apoi pe restul)…
Doru “a plecat” acum cateva zile in calatoria finala…
Am aflat cu foarte multa tristete, cu cateva ore in urma, de faptul ca Doru a plecat putin dintre noi. Spun “putin” deoarece dupa ce socul initial al vestii s-a mai diminuat, am realizat faptul ca Doru nu poate pleca de fapt dintre cei care l-au cunoscut cu adevarat. Ne-am cunoscut in 1990 si ne luam la revedere acum, dupa 22 de ani…Nu cred ca am mai intalnit la un om un spirit atat de liber, dublat de inteligenta, cultura, profesionalism si personalitate. Si multa, foarte, foarte multa libertate…
Imi amintesc ca odata, la inceputul anilor ’90, mergeam amandoi vara pe bd. Magheru si incepe din senin o ploaie torentiala, un prapad. Eu tind sa o rup la fuga sa caut adapost si Doru, imbracat la costum la patru ace, ma prinde de umar si ma opreste. “Unde te duci fricosule? Esti un om liber. Nu trebuie sa fugi cu turma, priveste putin in jur”. Ma uit in jur si intr-adevar zeci de oameni fugeau disperati sa scape de ploaie, exact, dar exact ca o turma de oi. Am continuat sa mergem amandoi tacticos la pas, calmi, fara graba si fara umbrele in vreme ce ploua cu galeata in capul nostru. Cei din jur ne priveau siderati ca pe doi martieni. Si Doru zice: “Intelegi Cataline? Ei trebuie sa fuga in jurul tau, nu tu in jurul lor. Asta inseamna sa fi liber si nu sluga”. Imi amintesc si acum ziua aceea de parca a fost ieri…
Catalin,
Multumim pentru poveste. O sa te mai contactez pentru alte povesti in cazul in care voi incerca sa scriu ceva despre Doru, eu sau altcineva.
Doru va ramane un personaj incredibil!
[…] also said that the most beautiful entry on oitzarisme was Doru Yoana; too bad that’s written in Romanian and extremely bad that didn’t had some guts to take […]