cum e cu timiºoara

tren bucuresti-timisoara si inapoi = 120 ron
cazare pe doua nopti la pensiunea Elisa = 40 ron
bilet la Plai, bratara, tricou, cd’uri = 130 ron
cam trei milioane te’ar fi costat fara sa mananci/bei… dar, evident, de nepretuit tot ce nu se putea cumpara. (mai erau si niste wursti excelenti la numai 3,5 ron)

cum e cu trenu.
e relativ bine. daca il prinzi gol poti fugi singur pe patru locuri si sa dormi dus vreo trei, patru ore. daca e plin joci mafia, fac work’shop’uri, iti povestesti tristetile, bucuriile sau iti faci liste cu invitati la nunta (nu, n’am facut).
poti fuma pe trenu’ asta. nu zice nimeni nimic.
poti arunca gunoi pe geam, chiar am fost indrumat in acest fel de compatrioti din Draganesti-Olt.
poti, dupa cum spunea un anunt in buda, sa cumperi “riniche”. e un tip Nicu din Tg. Jiu care doneaza. avea chiar si numar Vodafone. data viitoare vi’l si zic.
poti sa inghetzi de frig, poti fi jefuit, poti mirosi transpiratii amestecate cu Burger sau feluri de salam amestecate cu jeg. Salam Jeg.
poti sa NU vezi Dunarea caci acceleratele spre Timisoara circula numai noaptea. intr’un fel e bine ca e lung drumu’ si dormi, e racoare si nu pute asa rau. intr’un alt fel e prost ca muream de ciuda ca nu vad Portile de Fier in toata prezenta lor neluminata artifical.
poti sa ajungi in Timisoara dimineata la 8 si sa ai timp de cautat cazare.

cum e cu cazarea.
cortu’ e scump (cica 10 ron de persoana (se spune ca pe perioada Plai’ului a fost chiar 20), la pensiune e scump. astea pe http://www.campinginternational.ro/prices.htm. acum na, dupa gusturi… oricum sub 30 ron/persoana nu gasesti.
noi am stat, printr’o recomandare, la Pensiunea Elisa unde am platit cate 20 ron fiecare.
e curat dar e mult kitsch. e aranjat dar e prea mult labirint si dezordine arhitecturala. e cu terasa si balcoane dar nu ai in priveliste decat cladiri urate si pubele de gunoi iar la camera fetelor de la 205 privelistea avea’n compozitie un zid la 1 metru… sau mi s’a parut? e aproape de centru dar ni s’a spus ca este intr’un cartier de tigani. cartierul Traian.

cum e cu centrul.
este asa cum trebuie sa fie. colorat cu bun simt pe cladirile vechi, cu terase pe margine unde poti bea ceva la preturi foarte bune (6 lei limonada (iti aduce limonada “concentrat” si o sticla de apa plata/minerala), 7 lei caffe au lait). tot terasele au si umbrele crem, doar crem si cu Heineken sau Coca-Cola scrise foarte discret pe un colt. nu se circula in centru, nici cu bicicletele sau orice alt mijloc “ingust”. doar oameni si caini, pisici si porumbei. multi porumbei. piata Operei din Timisoara ar trebui redenumita. raiul copilasilor. tot in piata operei o cafea este 3,8 lei fata de Bucurestiul nostru iubit unde dub 5-6 lei nu gasesc nimic in centru desi noi nu prea avem un centru. descentrati rau.

cum e cu mancarea.
se mananca foarte bine si foarte ieftin. in plina piata unirii gasesti un local unde se mananca meniul (ciorba, fel doi, desert si ceva de baut) cu 13 ron. n’am apucat sa incercam caci era plin.
am mers la “casa cu flori”. trebuie sa mergeti dar doar daca aveti timp. se sta cam mult dupa mancare, in functie de cati veniti. ideal ar fi sa mergeti cate 4. si sus, pe terasa… unde e aer si chelnerul Sebastian.
aici am vazut pentru prima oara in viata mea bautura de mai jos despre care aflati singuri ce se intampla.
aici am mancat cea mai buna ciroba de burta (7,5 ron), cel mai ciudat de bun bulz cu crusta (7,5 ron), si aproximativ cel mai bun dobosh (3,5 ron) se spune, cel mai bun tort de mere (3,5 ron). iar berea cea mai ieftina e 4 ron (timisoreana LUX, evident)

cum e cu transportul in comun.
e bine.
e 2,5 ron biletul de doua calatorii care arata intr’un fel fain dar mi’e lene sa’l scanez si oricum n’am unde. ar trebui sa merg maine la serviciu s’o fac dar trebuie instalat si am ceva treaba la ultimul proiect pentru care sper sa nu stau mult ca sa am timp si de bere seara.
revenind. tramvaiele sunt curate desi am dat de’un copil dormind aurolaceste. tramvaiele sunt incete dar statiile’s dese. controlorii’s tare interesanti caci am avut si noi parte de unul din ei. sunt imbracati in civil si te iau prin suprindere. sunt amabili cand vine vorba de spaga (asa am auzit ca noi aveam bilet) si’s cu mustata doi dintre ei.
vagoanele’s colorate. nu’s multe cu reclame dar si cand sunt…

iar aici exista ceva foarte fain. exista strazi pe care circula DOAR tramvaiele… asa cum cica era si la noi, in Bucuresti, intr’o vreme. si multe strazi cu sens unic.
si oamenii din tramvaiele lor amabili. ca mai toti timisorenii, de fapt.

se circula cu bicicletele foarte, foarte mult. iti gaseam cel putin o suta de stapi cu bicicleta atasata. numai la plai au fost cel putin 20.
aglomeratie nu exista. eu n’am vazut’o.

cum e cu plai.
l’am localizat imediat cu harta iar timisorenii nu stiau de festival chiar daca era impanzit orasul de afise verzi cu Paco de Lucia. in acelasi week’end se intampla si “hramul” lor, sarbatoare locala de ziua crucii. cu ocazia asta am aflat ca banatenii au calendar crestin-ortodox diferit de munteni sau moldoveni.

muzeul banatean din timisoara era plin de verde si casutze. era chiar si o mica bisericuta. multe biciclete si locuri amenajate din scanduri si saci umpluti cu textile. locuri special amenajate pentru fumat cu ladite de nisip pentru chistocuri si bude curate (3 ecologice si o cladire mica cu alte cateva bude). a propos de asta. in timisoara, in centru, exista wc-uri publice in subteran… asa cum ar trebui sa fie ale noastre din bucuresti, cele din obor si parca mai era undeva. nu platesti, e curat si, din cate am auzit, au personal foarte dragutz. caca bun, deci. pour les connaisseurs.
nu au fost cozi la bautura, nu erau extraordinar de scumpe iar oamenii aveau accentu’ timisorean in ei de’ti venea sa’i mananci. 2,5 ron – skol, 3,5 ron tuborg, la pahar… iar daca vroiai la doza dadeai 4 ron pe un Holsten sau Tuborg. rezonabil.
aveau si alexandrion la 3 ron 50ml, tequilla la 6 ron shot’ul, surubelnita la 5 ron si whiskey lanustiucatcanumainteresatcaeuambautdoarberepalincasialexandrioniardincandincandmaibeamapacasana…nu ma pricep la critica muzicala asa ca am sa’ti spun ca de la ternipe mi’a placut c’a dansat unul dintre ei tiganeste foarte fain si ca muzica tiganeasca va ramane una din preferatele mele… si totodata vreau sa imi desfasor iar regretul ca tiganii de la noi puteau face muzica buna, foarte buna si castigau mai mult (nu numai bani) decat din manele.

la jean-luc ponty mi’a placut ca a avut cu el o echipa foarte diversificata. un clapar care nu statea locului, un basist simpatic (mi’a adus aminte de Kim Clarke dupa grimase si dans), un baterist cu un solo ce semana cu a lu cristi matesan si cu un negru ciudat la percutie, la multa percutie.

pentatones m’au lasat in multa masca. cu o voce demolatoare si cu un look lolitian, solista a reusit sa ne arunce’n aplauze de nu ne mai saturam. trebuie sa cautati. trebuie sa vina si pe aici, trebuie. si foloseau un concept “You are watching us!”, ajutati de cate scanner’e verticale in care’ti puteai lipi mutra ca apoi sa fie afisata pe un ecran de alte 15. random.

la final, yungchen lhamo din tibet ne’a spus ca trebuie sa nu ne uram si sa nu mai fim asa ocupati. s’a auzit fain si monoton.

a doua seara nu am prins prima formatie care era, sa ma uit, dullemajik din luxemburg.

apoi cristina a fost foarte asteptata de tipetele noastre, ale barbatilor isterici. a sosit impreuna cu, trebuie sa ma uit pe tricou, eldad tarmu chamber jazz ensamble din statele unite. si’au cantat jazz ca la mama acasa. cu vocea EI.

de al jawala nu pot spune nimic din ce nu se stie. cautati, cititi, auziti, ascultati, visati, dansati, betzi, radetzi, saritzi… si multe alte tzi’uri care ne leaga de trupa asta sunt binevenite. personal am o stransa legatura telepatica cu Daniel, sa ma ierte.

la paco de lucia nu am facut poze si l’am ascultat de undeva de la o masa cu wurst (3,5 ron, v’am spus) si palinca ungureasca. si struguri. buni. mari si buni.in fiecare s’au jucat piese de teatru la care eu n’am participat, din pacate.

ultima zi a fost cea mai calda dintre toate. cu vreme cu tot. work’shop’urile au prins viata. cel al trupei al-jawala a fost plin de intrebari, instructiuni de folosire a muzicii de strada, a instrumentului muzical australian (i’am uitat denumirea) si terminand cu lectii, intamplari al-jawaliana si un mini-concert. au mai fost expozitii de fotografie, de artizanat al celor din inchisoarea timisoara. work-shop’uri de olarit, fotografiat, clownarit, mers pe monocicleta si chiar si lectii de salsa. si iar interesant mi s’a parut work’shop’ul de “betze”. un “dans” pe care Christain de la Al-Jawala il stia foarte bine si’avea si tupeul sa invete pe altii. imi pare rau ca n’am retinut denumirea exacta a acestui sport extrem de… rrr.

cum e cu timisoara.
e aproape de vest, si poate d’aia nu vezi oameni suparati rau, cladiri urat mirositoare, coltzuri cu panze de paianjen sau taxatoare stricate in tramvai. am cautat si pet’uri pe strada si tot putine îs. imi pare rau ca n’am vizitat muzee, ca n’am stat mai mult cu localnici de vorba, ca n’am baut mai multa cafea, ca n’am ami avut mai multa dimineata, ca n’am avut si’o noapte’n oras, ca n’am avut timp sa ma destrabalez cu strazile.
au apa plata la 500 ron. stiti de ce, nu?

il au pe avram iancu’nchis la bloc.

si au cosuri de gunoi in forma de broscutze moarte.

in rest totul e colorat cu tramvaie.