La Lucian

Un personaj foarte activ, galagios si atat de obsedant incat si’acum daca ma gandesc la numele lui, el este primul care’mi vine in minte. Era Lucian de la masuta. Era pus intr’un gang intre doi stalpi si vindea gume Turbo, acadele d’alea de’ti facea limba albastra, bureti de vase cu detergenti (pai altfel se putea?), cafea proasta, ciocolata Africana (de la el am luat cutia din paragraful urmator dupa cel urmator), bere Ursus (parca), rom d’ala la sticla mica pentru Razvan (alta poveste), ciocolata cu rom (buna si’acum), biscuiti ieftini si de stricat dinti, pufuleti foarte scumpi la ce pret de productie am aflat ca au, mingi-baloane si tigari. Avea vreo 36 de ani, nevasta si un copil. Era fericit. De la 7 dimineata la 9 seara statea cu taraba de chestii in gang la scara A si ne perindam cu randu’ pe la el cand n’aveam ce face si’i ascultam povestile ingineresti. Era tare simpatic ca ne dadea si pe caiet si niciodata nu batea apropouri subtile ci direct pe fatza “Mi’ai adus banii?” “Nu.” “Pai si?” “Maine.” “Nu’ti mai dau” “Ma cac.” Tot imi dadea. (acum am vorbit in numele lui Andrei (de la trei, manelist stilat) caci eu nu’mi permiteam sa iau pe datorie si nici sa’i vorbesc asa urat).

Intr’o seara s’a suparat Andrei pe el tare de tot ca n’a vrut sa’i dea o cola pe datorie (avea si cola, uitasem). Lucian isi inchisese pravalia si’o lua usor cu traistele de rafie spre blocul sau care era la vreo 200 de metri. Dezamagit, Andrei vine la scara B, la noi, sa se planga si sa ne ajute sa’l razbunam. Eu, chitic, nu ma bag, faceti ce vrei, asist, fac poze dar nu ma puneti sa misc degete ca mi’o iau sigur. Ideea n’a stat mult pana sa apara si Andrei ranjea pana la urechile lui mari dar simpatice. Avea sa faca un mic cacutz intr’o cutie. Pe urma, cacutzul, era imprastiat pe locul dintre cei doi stalpi unde Lucian isi pune taraba in fiecare dimineata pana in 7:30 cand trec copiii prin fata lui cand merg la scoala si saliveaza dupa o guma sau o punga de seminte (avea si d’astea). Bun plan, am zis. Dar nu ma bag ca n’am mancat suficient.

Lucian lasa gunoaie la locul de munca, le lasa bagate intr’o vitrina a celor de la Libraria ce se afla la parterul blocului, vitrina ce nu mai era folosita pentru ca tiganii o spargeau mai tot timpul furand crete si pixuri. Printre gunoaie, Andrei a gasit o cutie de Africana (aia, da) si s’a pitit cu ea dupa bloc, la ghena, unde avea sa faca un cacutz razbunator. Trecand peste detaliile de consistenta ale planului, revenim la locul crimei unde “sangele” pe la 10 noaptea era imprastiat pe peretii stalpilor, pe vitrina si putin pe jos pentru bun simtz ca sa se spele mai usor. Urata treaba. Am râs de era sa mai producem “sânge” in concentratie maxima dar deja devenea imputita treaba si’a trebuit sa spalam putina. Spalat ce a doua zi dimineata l’a costat pe al nostru Lucian sute de injuraturi de la vecinii de la scara A, “uuueeeaaacccsss”-uri de la picii ce mergeau la scoala si “tztztz”-uri de la mamicile lor.

Nu s’a aflat cine a facut… caca… si nici cine a imprastiat… caca! Lucian s’a mutat cu taraba la scara noastra temporar si ne zambea la fel de voios. Oricum i’am dat de inteles c’au fost niste tigani cei care au facut “grosolana” treaba! Eu eram a 9-a, va jur! Nu am putut sa’i opresc dar nici sa ma duc sus si sa plang de mila lui Lucica, nu?