livada cu vișin

O sa incerc sa scriu cum mi’a fost mie bine si rau prima oara cu oameni cu care azi nu prea mai ies la bere, din pacate, si doar ma salut din respect pentru anii “i’am pierdut” prin bloc cu ei. Aventuri imbracate in negru cu albastru, tigari din sticks’uri, carti de joc porno, terasa de la 9 de deasupra lu’ Fane, madam Petrutza, domn Varveri, cainii de pe santier Rex, Tzutzi si Fetitza (cred ca toti am avut la un moment dat un caine Fetitza pe la bloc), despre nea Costica paznicul (la fel… trebuie sa existe un nea Costica paznic din kilometru in kilometru in Bucuresti) care ne lasa sa ne facem veacurile pe santier, sa prindem insecte pentru scoala, sa mancam visine, capsuni si nuci. Mai aveam si cimitirul Marcutza aproape de unde ne ospatam cu diverse fructe dintre care cele mai gustoase, probabil deasupra mortilor mai “sanatosi”, erau visinele.

Era un visin ascuns, langa gard, departe de multimea de pomi fructiferi din cimitir. Orice cimitir are pomi fructiferi nu’i asa? sper ca nu era doar o exceptie la al nostru superb loc de locuri de veci de pe malul lacului Dobroesti unde cred ca si mortii’si faceau cruce cand ne vedeau ca venim in fiecare zi, mai ales in vacanta, sa le sugem lor seva ce crestea practic acele fructe zemoase, visinele…

Mergeam cu Alex (acum medic veterinar) cel mai des in cimitir, de pe la 11 ziua pana pe la 2-3. Ne luam masa cu gura salivanda vreo doua ore dupa care stateam la o barfa mica pe o cruce sau cavou. Aveam priveliste frumoasa, lacul stralucea, era mai curat ca acum… iar fraierii de pe partea cealalta a apei (comuna Dobroiesti) nu aveau ce aveam noi, livada cu viºin! Oricum li se parea probabil dezgustator sa mananci de pe morti desi mai mult de invidie o credeau. N’am aflat niciodata oricum. E o alta poveste.

O sa merg curand sa vad daca mai exista visinul nostru caci am impresia c’am renuntat sa mai mergem la el intocmai pentru ca incepuse sa moara si el, din fericire, chiar in cimitir. Problema pomilor cea de toate zilele… dupa ce l’au descoperit si altii, in special puii de tigani, a inceput sa fie bruscat, sa i se rupa crengutele si oricata seva de mort primea tot nu era suficienta pentru a’l readuce in vremurile bune. Promit o poza.