Roma este plină de scutere. Toate parcările special amenajate erau pline, pe orice straduță găseai scutere, la orice semafor erau cel puțin trei scutere la start-up, multe fete îmbrăcate cochet și mulți oameni la costum mergeau pe scutere. Pe locul următor erau SMART-urile pe care le vedeai parcate pe lateral sau câte două pe un loc, iar apoi romanii circulă des cu Fiat-urile 500 (noi și vechi) și mașinile pe care le pot conduce și cei între 16 și 18 ani, fără permis de conducere.

Muzeul Vaticanului și Capela Sixtină m-au impresionat foarte mult. Nu am stat la coadă la bilete, nu a fost aglomerat, nu a fost scump iar fotografiatul este permis, mai puțin la Capelă unde este un haos total din cauza asta. Ne-am dat seama că oamenii care fac poze cu telefonul sau cu dslr-ul (cu blitz, eventual) chiar dacă li se spune clar că nu au voie, sau oamenii care fac gălăgie într-un loc unde trebuie păstrată liniștea există și-n lumea civilizată.

Metrourile din Roma circulă în sens invers. Stațiile de metrou sunt cam la fel de “curate” ca ale noastre, doar că mult mai complicate și nițel labirintice. Oamenii din metrou sunt mulți și diverși. Ți se atrage atenția să ai grijă la buzunare, iar stația Republica există și la ei, dar are un B în plus și-i mai curată. Una dintre stații ne-a impresionat prin faptul că avea pereții plini de anunțuri de pe e-bay, puse pe categorii, mi s-a părut o idee excelentă.

Colosseum-ul este mare. Lume multă, toaletă mizerabilă, ruine greu de digerat în amănunt în îmbulzeală. Mai mult de 15 minute nu am avut ce face acolo. Partea bună este că odată ce-ai luat bilet la Colosseum ai acces și la Forul Roman, precum și la un muzeu de istorie care nu ni s-a părut deloc atractiv.

Forul Roman este o poartă în trecut, un mic oraș în Roma. Ruine frumos aranjate, pescaruși amabili, liniște și portocali. Cu cât mergi mai mult pe traseul de pe harta primită odată cu biletul, cu atât se face mai liniște, oamenii-s mai rari, soarele apune, iar aproape de final îți este poftă de sandwich-ul din ghiozdan și de o clipă de răgaz.

Acesta este un pom care mi-a plăcut foarte mult și care și el, la rândul lui, ne-a plăcut și ne-a urmărit cu drag în mai toată mini-excursia prin Forul Roman.

Am prins un protestul al bicicliștilor din Roma, se pare. Am încercat să suprind cum se întâmplă acolo, având în vedere că piste de biciclete sunt prin oraș, dar insuficiente se pare… sau poate protestau pentru altceva. Am mai observat că-n centrul vechi sunt stații de unde poți lua gratis biciclete pentru a te plimba pe străduțele înguste.

Am văzut autobuzul 117 în care oamenii se simt puțin rușinați. Este atât de simpatic si micuț încât crezi că trebuie să fii pitic pentru a putea circula cu el. Are traseu prin marele parc Villa Borgheze, un parc în formă de inimă. Transportul în comun este acceptabil iar ce m-a impresionat este tactica biletelor de călătorie. Costă 1 euro și este valabil 75 de minute pe orice mijloc de transport de suprafață și o singură dată la metrou. Chiar și așa am reușit să văd foarte puțin din Roma în cele 4 zile și mi-am propus să revin cât de curând.

Roma are multă vegetație, toate blocurile de cel mult 7 niveluri au terasă verde și multe flori, toate străduțele sunt curate, deși nu prea sunt coșuri de gunoi. Mulți ochelari Ray Ban, șoferii circulă cu viteză mică prin oraș iar mulți pietoni traversează pe unde apucă, iar oamenii, în general, sunt foarte relaxați. Nu au magazine foarte mari, nu au clădiri de sticlă iar vânzătorul de la raionul de carne din supermarketul GS este foarte draguț și amabil. Roma mănâncă mult, ieftin și foarte sănătos, înghețata la cupe este delicioasă. Shot-urile de cafea sunt băute rapid de oamenii în costum care se opresc cu scuterul pentru 2 minute la bistro-urile de pe marginea străduțelor. 1 euro. Dacă cereai lapte nu înțelegeau și trebuia să iei un pahar mare de lapte din care să-ți pui și-n espresso. În aeroport am reușit să fac asta, în așteptarea “cu nerăbdare” a întoarcerii pe dragul aeroport Băneasa din București.

Înainte de asta am fost fascinat de cât de mare este aeroportul Leondardo da Vinci. Are trei terminale iar cel din care trebuia să ne îmbarcăm (ăsta nu vine de la barcă?) noi avea porți de la A la G. Noi eram la G01 din G15 câte erau. Am ajuns la G01 după zeci de magazine și mii de oameni. BlueAir ne-a primit cu același drag, însă zborul de întoarcere pe timp de noapte nu a fost la fel de spectaculos. Vă recomand!

Am fost într-o seară pe la el să-i testez cunoștințele în materie de puzzle. L-am prins jucându-se pe telefon și cu greu l-am convins să ne ajute să construim. I-am dat de înțeles că-l voi fotografia în timpul acțiunii și s-a apucat imediat de treabă.
Să nu vă atragă foarte mult atenția această cheliuță simpatică. S-a tuns după ce a trebuit să o facă tatăl său și să-l convingă că-i la modă. Îmi pare rău că pe Paul nu l-am prins acasă atunci că m-aș fi distrat enorm să fotografiez doi chelioși frumoși.

Mama lui mi-a șoptit că David ar avea o prietenă la grădiniță și că s-a supărat foarte tare atunci când a fost acuzat c-ar fi ciupit-o, “Mami, eu pe Anastasia nu am ciupit-o, eu am pupat-o!”.
Pe lăngă grădiniță, nepoțelul meu s-ar juca toată ziua la calculator, știe să le deschidă, știe să se descurce cu orice joc iar părinții vor să-i cumpere cumva un mini-playstation ca să-l aibă la spital să nu se plictisească.

Ușor, ușor, puzzle-ul s-a întregit și am insistat să-i fac o poză “el cu” iar în continuarea programului artistic a început să-mi arate și să-mi explice rolurile fiecărei jucării de pluș din camera lui. Am aflat date de naștere, material și utilizare. La finalul prezentărilor am avut parte și de un meci de wresling între David și doi urși mari de pluș. Imaginile erau prea șocante pentru a le pune pe blog.

Nu putea să lipsească momentul fashion, secțiunea pălării. Am ales să vă aratăm un țăran autentic și un mini-Moș Crăciun fițos.

Am așteptat cu mare nerăbdare să-l cunosc și-am făcut-o vineri într-un cadru plin de culori. A stat două săptămâni acasă. Mamei lui i s-au părut o veșnicie. De astăzi îl gasiți din nou la spital, începe al treilea tratament cu citostatice. După al doilea pe care l-a făcut, doctorii i-au spus mamei că din cauza unei gene nepotrivite, mai mult ca sigur va avea nevoie de transplant.

Mai multe detalii despre David și despre cum îl puteți ajuta, pe www.redasperanta.ro.