imi aduce aminte de o experienta traita acum vreo 3 ani, cand am fost in cladirea de pe victoriei care acum s-a demola, cladire care’n zilele ei cu soare fusese sediu de institutie publica: cu vieti scrise in acte publice…dosare de vieti(de vieti moarte de ceva vreme) sau casele parasite-(care-ti dezvaluie sensul omul in care sfinteste locul)
mi’am dorit sa urc pe cladirea aia. asa cum a facut sinboy sau cum il cheama pe acel graffer?
ce cautai acolo?
te asigur ca acoperisul era inclinat de la cutremurul din ’77…
acoperisurile sunt niste locuri misto din bucuresti.
da, sunt.
am fost in pasagiul englez si’as fi vrut sa urc cat mai sus dar ne’am oprit sa socializam cu un nene.
si terasele blocurilor’s faine.
e mult gunoi la mare. iar pista aia pentru biciclete va face un bine, sunt convins.
o sa pun poze curand.
Response to Chris Jordan – In Katrina’s Wake
imi aduce aminte de o experienta traita acum vreo 3 ani, cand am fost in cladirea de pe victoriei care acum s-a demola, cladire care’n zilele ei cu soare fusese sediu de institutie publica: cu vieti scrise in acte publice…dosare de vieti(de vieti moarte de ceva vreme) sau casele parasite-(care-ti dezvaluie sensul omul in care sfinteste locul)
mi’am dorit sa urc pe cladirea aia. asa cum a facut sinboy sau cum il cheama pe acel graffer?
ce cautai acolo?
te asigur ca acoperisul era inclinat de la cutremurul din ’77…
acoperisurile sunt niste locuri misto din bucuresti.
da, sunt.
am fost in pasagiul englez si’as fi vrut sa urc cat mai sus dar ne’am oprit sa socializam cu un nene.
si terasele blocurilor’s faine.
e mult gunoi la mare. iar pista aia pentru biciclete va face un bine, sunt convins.
o sa pun poze curand.
Pingback: Chris Jordan – Running the Numbers « Constantin Nimigean – oitzarisme