Doru Yoana…

· by · in

…cu Y!!! Asa ne’a spus sa scriem in agenda ca nu cumva sa’l confundam cu vreo fata. Hehe… cel mai misterios ciudat pletos si hippiot, tanar in varsta si varstnic tanar pe care l’am intalnit vreodata. Dupa ce ne’a spus si cateva firimutiri de viata, am ramas cu drag de el tot drumul, de la Vama Veche pana in Bucuresti.

Se intampla acum doua veri, dupa ziua mea, cand mai ramasesem doar eu, Monica, Iulia si Tudor. Toti patru intarziati, dornici de drumu’ spre capitala, in microbuzul Vama Veche – Mangalia. Aveam o sticla de apa si cateva pungi cu rontzaieli. Pe randul din spatele meu statea omu’ asta ciudat cu plete albe, fara prea multi dinti, cu fata de alcoolic si care’ti dadea impresia ca miroase urat. Langa el o domnisoara aproape frumoasa, de la oboseala. :)

Omu’ asta a inceput sa ma mire… vorbea in franceza cu domnisoara care avea un accent excelent, cu rrr-ul atasat. Brunetica, parul scurt, pantaloni de piele, parea sa’l cunoasca pe acest om de ceva vreme…

Omu’ asta avea si el pantaloni de piele, un tricou ravasit, pletele lasate’n voia curentului de maxi-taxi si mi’a cerut apa. Punct sensibil. Ce dracu fac aici? i’am dat omului sa bea. Mi’a multumit si a continuat sa frantzuzeasca cu domnisoara.

Ne’am reintalnit in Mangalia, in gara… “mergem si noi inspre Bucuresti, nu vreti sa fim mai multi pentru nash?”. Perfect. Aveam senzatia ca Omu’ asta are ceva si mai avem senzatia placuta ca o sa am o calatorie in care o sa aflu.

Si’am aflat.

Doru Ioana are putin peste 50 de ani, sta in Bucuresti si este alpinist utilitar. In “tinerete” a absolvit Facultatea de Inginerie AeroSpatiala plus o diploma de la Facultatea de Management sau Comert din cadrul ASE’ului. A lucrat intr’un domeniu de cercetare care probabil era legat de prima facultate, a calatorit in scopuri profesionale in peste 50 de tari din lumea’ntreaga si la un moment dat s’a rupt de tot ce’l tinea si s’a hotarat sa devina… Yoana!

Cu ocazia asta si’a inceput aventurile cu marea. Ne’a povestit cum a vrut sa plece din VamaVeche pana in Pakistan pe mari. Avea cuibarul in cazemata de pe faleza din Vama si noaptea, cu banca gonflabila, o lua usor pe mare pana ajungea la primul vas si facea stopul, daca avea noroc il luau pana la urmatoarea legatura. N’a ajuns mai departe de Turcia.

Il vedeam la Stuf in Vama Veche cum sarea pe mese plin de energie de ne speria fetele. Il vedeam cum poate multi l’am fi vazut… un boschetar amarat si obosit. Un om care stie vreo patru limbi straine, stie sa vorbeasca frumos, stie sa scrie frumos. Doru stie ca nu’l crede nimeni si de aceea cara dupa el toate actele. Am vazut cele doua xerox’urile celor diplome, foile de parcurs pentru cele peste cincizeci de tari prin care a fost plus alte inscrisuri personale si inclusiv un CD cu lucrari scanate de care mi’am amintit de curand.

Am ajuns in Constanta destul de informati, il vedeam altfel, il vedeam ca pe amicul nostru… si tocmai de aceea nashul n’a vrut sa ne ia pana la Bucuresti. N’aveam alta solutie decat sa mergem la microbuze, nu inainte de a scoate bani pentru a’i imprumuta pe cei care nu aveau suficienti. Pe Doru. :) mi’a cerut 300 de mii pana ajungem in Bucuresti. Mi’i da cum ajungem, il sun, ne vedem… si’mi da banii la Argentin, la o bere…

La microbuze am intampinat o alta probleme… cauza fiind tot Doru. Era un “imputitule, du’te si spala’te ca la mine’n masina nu urci asa!”. Oamenii se agitau, au inceput sa ia distanta si sa vorbeasca incet. Ei nu stiau ce stim noi. :) L’am convins sa mearga la baie si sa’si lege parul macar… caci de mirosit urat nici nu se punea problema. Era totul un miros de plaja dimineata.

Dupa o ora jumate de asteptat am urcat intr’unul si ocupand locurile din spate ne’am apucat de povestit, iar. Cu manuscrisuri, hartzi, diplome si amintiri.

Ii pierdusem numarul, pierdusem si link’ul “pictorialului” de pe www.badorgood.com, pierdusem si cd’ul cu manuscrisuri. Acum le’am gasit pe toate cu ajutorul unui vechi prieten de’al lui Doru, din Canada. :)

… pe Doru l-am cunoscut in vara lui 1990, atunci avea cred cam 35 de ani si aducea mai mult cu un mix de Assante & Pacino + o personalitate coplesitoare. (…) mereu imbracat impecabil la costum si cravata, un “Sir” in toata regula. Mi-a fost un prieten foarte apropiat si uneori mentor, in felul sau original, greu de reprodus. …

Despre cartea pe care a scris’o “Soarele gol, in numele Tatalui” am aflat tot de la Catalin, prietenul din Canada, care mi’a spus ca:

In 1995, cand a scris-o, arata mai mult precum personajul Gekko/Michael Douglas din “Wall Street” decat un “Moise”, la costum si cu diplomat si era mai aproape de mediul comertului international decat de valurile Vamii si religie; dar probabil carticica indica inceputul transformarii sale ireversibile, pe care nici eu nu am reusit sa o inteleg vreodata pana la capat. Poate ca nici nu trebuie. Imi amintesc ca uneori imi dadea sa citesc pagini manuscris din “Soarele e Gol”, in vreo cafenea pe Magheru.

Am facut rost de datele lui de contact, numar de telefon si e-mail… dar mai bine dau o tura pe la Argentin intr’o seara sa ne facem reciproc o surpriza placuta :)

– pozele de pe badorgood ale lui Vlad Eftenie

– scanurile cartii “Soarele e gol, in numele Tatalui”, trimisa de Catalin (11M, arhiva rar)

– iar cd’ul cu manuscrisuri contine fisiere exe. peste 500. o sa rezolv curand sa le postez si pe acelea.

later edit:

Tot de la Catalin, uitat intr’un mail.

Doru nu a apartinut niciodata “sistemului”, nu a fost un “robot” chiar si la cravata, avea o personalitate careia putin ii faceau fata. A platit un pret pentru asta, dar consider o favoare a sortii ca l-am intalnit in viata si vreau sa il regasesc neaparat. Acest om este lejer subiect de roman sau film.

Doru a calatorit mult, a lucrat in comertul cu avioane si elicoptere, SUA, Europa, Orientul Mijlociu…ne-am intalnit in 1990 pe o terasa la restaurantul Berlin, eu eram cu niste amici belgieni, el la o bere pe care o savura savant si tacticos… m-a auzit ca vorbesc de aviatie si am intrat in vorba. Avea un farmec aparte, cu timbrul vocii si mimica fetei, parca era un mafiot italian din anii “30… era tanar dar foarte matur si mi-a devenit unul dintre cei mai dragi prieteni si mentori…analiza orice si filozofa despre orice…unic 100%

Cred ca trebuia sa’l las pe el sa scrie postul asta! :)

si o poza cu Doru mic :)