Ajusesem toți patru în fața bisericii de pe lângă spitalul Fundeni. Costin era bine dispus, Raluca se simțea ca acasă-n curtea lăcășului sfânt, Corina-și făcea cruci iar eu nu știam cum să păcălesc oamenii că-n cap n-am șapcă și că așa-i părul meu, colorat și cu cozoroc. N-am reușit. M-au luat pe rând. Câinele de… Continue reading →
Mi-am adus aminte de a doua oară-n care am fost tuns la 0,5. Am fost ajutat de prietenul meu Costin care, la începutul unei seri frumoase de mai, la subsol, avea de gând să-mi taie doar perciunii. “Gata, ți i-am tăiat! Îți stă ca naiba! Tre’ să-ți mai iau și din spate să fie echilibrat.”… Continue reading →
…și la noi când din relația admirator – artist, am ajuns să fim prieten – prieten. După cum zicea și Kidu, ești “primul om care mi-a demonstrat că nu-i atât de mare pragul acela de la scenă la ascultător…” Mi-am amintit că-n vara lu’ 2005 era la stuf și stătea la o masă vecină cu… Continue reading →
Primul meu pește mai serios a murit, așadar, într-un borcan mare de murături. Următorii 10 urmau să moară într-un borcan mai mic, de mazăre, chiar pe malul lacului din parcul Morarilor. Erau cărășei. S-au plimbat ei ce s-au plimbat, au și socializat până s-au plictisit iar când și-au dat seama că-i cam mic lacu’n care… Continue reading →
Nu-mi mai aduc aminte deloc de ce mi se spunea așa. Sigur era derivat de la Nimigean, numele meu de familie (nu-s rudă cu Ovidiu) dar mai departe care-a fost algoritmul? Nu mai știu care coleg de generală l-a inventat, mare geniu, și nici ultima oară când m-am auzit așa… cert este că a fost… Continue reading →