Prima amintire

Am rugat fotografi să ne trimită o imagine cu sau despre părinții lor și un scurt text despre prima lor amintire. Textele sunt în română, am vrut să păstrăm sensul lor original.

We asked a few Romanian photographers to send us an image with their parents and a text with the first memory from their life. Their memories are written in Romanian, as we wanted to keep the original ideas.

Same / Different (1968-2011)

Same spot.
Same people.
Same type of camera, but faulty (Russian Smena).
Same enlargement procedure (wet lab).

Different background.
Different hat.
Different ball.
Different feeling.

“Să-ţi aminteşti prima amintire e o provocare. Mie nu mi-a ieşit, deşi am încercat. Oricât m-am străduit să-i recuperez din străfundurile memoriei, părinţii mei au rămas la fel de departe, ca priviţi cu ochii mijiţi prin perdeaua deasă a unei bucătării de vară. Am recurs aşadar la o poveste mai veche, la un clişeu amărât. După 43 de ani mi-am dus părinţii în acelaşi loc şi am refăcut o fotografie. Nimic nu mai era la fel în afară de noi şi istoria care ne lega de 43 de ani.” – Voicu Bojan

 

“Îți trimit o fotografie cu mama fotografiată de tata în drum spre Predeal, în august 1985. Deși i-am făcut și eu nenumărate fotografii, asta mi se pare cea mai reprezentativă imagine a ei. Iar legat de prima amintire cu ei, ar fi asta: Mi-i amintesc pe ai mei, prima oară, acasă fiind, în baie. Cada era plină cu rufe puse la înmuiat, iar tata mă spăla în lavoar. Eram suficient de mic cât să încap în picioare în acea chiuvetă. Aveam să aflu mai târziu că eram spălat pentru că tocmai făcusem caca pe mine.” – Mihai Rotaru

 

“O fotografie cu mine, parintii mei si cei doi catei ai bunicilor, Carla si Linda. Cred ca autorul este un prieten de familie, dar nu sunt forte sigur.  Eram la Blejoi, undeva langa Ploiesti. Ma jucam cu un trandafir simpatic, langa terasa. Am impresia ca imaginea de fata imi trezeste primele amintiri cu parintii mei, detaliile urmatoare fiind nelipsite: Mobra tatei cu care mai tarziu ma plimba pe langa bloc (asta pana in clipa in care am fost opriti de Politie si ne-au lasat cadou o mica amenda), viata frumoasa si linistita in gospodaria bunicilor, mama vesnic agitata, oalele cu care adoram sa ma joc…” – Andu Simion

 

“A scrie despre prima mea amintire legata de parintii mei, uff, este foarte greu. Nu prea stiu care sunt amintirile mele traite si care sunt amintirile mele de pe pelicula de 8 mm cu care am fost filmat de la nastere incoace. Se amesteca conexiunile si sunt confuz, in schimb am amintiri foarte reale cu arome, mai ales cele din preajma sarbatorilor care veneau din bucataria mamei. O sa am ocazia sa le resimt in cateva zile de Craciun.” – Hajdu Tamas (fotografie trimisa inainte de Craciun)

 

“Nu am o amintire clara cu parintii mei, despre care sa spun ca ar fi prima. Tin minte insa, de cand eram copil, ca mama avea o fusta lunga, rosie, de care ma agatam cand voiam sa fiu luat in brate; si imi aduc aminte ca imi placea sa ma joc cu mainile tatalui meu, ce imi pareau a fi de urias.” – Andrei Nacu

 

“Nu-mi aduc aminte de prima amintire, dar am amintiri legate de aceasta imagine din Herculane de pe muntele Domogled. A fost prima lectie de escalada primita de la babacu, altceva nici nu cred ca mai e necesar de zis.” – Stelian Pavalache

 

“Iti trimit o fotografie cu mama mea, Daniela, facuta acum cativa ani, intr-o vacanta pe care ne-am luat-o impreuna. Prima amintire pe care o am cu mama este de la varsta de doi ani. Erau mai multi prieteni de-ai ei invitati pentru ziua mea la noi acasa, si pe mine ma intrebau cine este cine pe acolo: “Uite, ea cine e?” … “Titina” … “Dar el cine e?” … “Patan” … si aratand spre mama: “Dar ea cine e?” … “Maaaama! Ea e mama!” – Adriana Neagoe

 

“Sunt multe amintiri cu ai mei, dar una singura cred ca-i cea mai puternica dintre toate. Chiar daca nu-i chiar prima amintire cu ei, fiindca deja aveam 14 ani cand mi s-a infipt aceasta in creier. In urma cu 9 ani, in timp ce mergeam spre bunica mea, la tara, am avut un accident de masina, destul de grav. Stiu doar ca l-am zarit pe tata cum incerca sa se fereasca dandu-se spre maica-mea. Imi aduc aminte ca unul dintre politisti a zis ca daca taica-miu avea atunci centura de siguranta, murea pe loc si daca nu se oprea in lada de scule a acelui camion (era parcat pe ambele sensuri de mers pe sosea pentru a descarca niste stalpi de lumina la ora 21:00 fara vreo semnalizare corespunzatoare), atunci amandoi ar fi fost decapitati, eu as fi fost singura care ar fi supravietuit. Atunci am inceput sa cred in destin si asta din cauza melodiei celor de la Enigma “Return to innocence” pentru ca in timpul impactului, melodia aia… o ascultam la casetofonul din masina.” – Andreea-Mihaela Andrei

 

“Vreau sa iti arat o poza cu parintii mei. Imaginea asta are o mare insemnatate pentru mine pentru ca e facuta in ziua in care am inceput sa fiu fotograf. 8 septembrie 2005 – ziua in care mi-am luat aparat foto. Poza #16.” – Dacian Groza

 

”Prima amintire trebuie să se fi petrecut pe vremea când eram cât un ghem și încercam să îngân tot ceea ce auzeam pentru întâia oară. Știu că eram la țară într-o primăvară verde și senină, și-am mers toți trei la pădure – mă-ntreb ce fel de reacții se petreceau înlăuntrul meu atunci când iarba îmi ajungea până la ochi și-mi gâdila genele… Mai știu că purtam o coroniță de flori culese de mama mea (viorele, rochița-rândunicii, păpădii), și obrajii-mi erau doldora de zâmbet când tata încerca să mă prindă în fotografii. În rest, se culegeau ciuperci și era mult soare. Și acum e, și cred că au rămas amândoi la fel de tineri. Iar eu, o idee mai înaltă decât iarba.” – Felicia Simion

 

 

“Nu ai cum sa uiti mainile care te-au crescut.” – Silviu Racheriu

Trimite-ne imagini cu sau despre părinții voștri, un scurt text despre prima voastră amintire din viață și link către site-ul vostru pe oitzarisme[at]gmail.com și le vom pune pe Facebook.