Flori, femei si martisoare
Le-am propus unor fotografe dragi din România sa îmi trimita fiecare câte un portret de femeie realizat de ele împreuna cu raspunsurile la întrebarile “Cine este femeia din imagine, ce legatura ai cu ea, unde a fost facuta fotografia si în ce context?”. Am primit propunerile de mai jos si-s tare încântat! La multi ani, dragelor!
© Alina Andrei
Fotografie veche de câtiva ani. De multi – asa îmi dau seama ca am îmbatrânit, cautând prin filmele pastrate în cutii de pantofi. Stiu ca era luna mai, pentru ca în poza, ca personaj de sine statator, zic eu, este un buchet de liliac. Eram pe un deal din Brasov de unde trenurile se vad ca niste serpi metalici cu oameni în burta, iar masinile ca mici cutii colorate. De acolo poti sa te uiti la blocuri urâte cu geamuri care sclipesc frumos în soare, la benzinarii, pasari, trecatori-furnici si la o biserica cu morti în pamântul din curte – cea mai veche cladire din oras.
Andreea mi-a pozat, o prietena care apare în multe fotografii, desi ne întâlnim rar. Om cald. De obicei o fotografiez cu gogoloaie de soare, dar atunci presupun ca erau nori. Nu stiu la ce se gândea, o s-o întreb. Probabil îi era frig, era obosita, dar prea amabila, asa ca nu m-a întrebat – Când naiba termini de pozat, ca sa pot pleca acasa? – n-a spus asa ceva, poate si pentru ca mirosea bine liliacul, a gradina cu casa de piatra, unde mereu traiesc altii, nu tu sau eu. Lânga mormintele bunicilor de la tara e un boschet de liliac, asa îmi amintesc.
Înainte, am fotografiat-o pe Andreea în rochie rosie, cu fire de nu-ma-uita în par. Sunt florile ei preferate. Ne m’oubliez pas – suna în franceza, habar nu am cum în germana, dar cred ca la origine numele vine de undeva din Padurea Neagra, un loc unde mi-ar placea sa merg cândva, doar pentru ca pare ca din Fratii Grimm.
© Ioana Cirlig
Corina Andreea are 14 ani. Am fotografiat-o în timp ce participa la “Miss Boboc Liceul Tehnologic Crisan Criscior”. Fotografia face parte din proiectul de fotografie documentara Post-Industrial Stories pe care l-am pornit de câteva luni împreun? cu fotograful Marin Raica. Timp de 2 ani vom fotografia oameni si locuri în zonele monoindustriale ale României.
© Simona Sterca
Ea este Alba, mi-e prieten?.
În camera mare, într-o perioada de transform?ri. Acum 2 ani.
© Mara Ploscaru
Femeia din imagine e mama mea. Fotografia a fost facuta în septembrie, anul trecut la Berlin, când a venit în vizita prima data.
© Ada Muntean
Femeia din fotografie este bunica mea, cea care a fost întotdeauna a doua mea mama si cu care seman cel mai mult din familie, pe toate planurile (fizic si intelectual).
Poza a fost facuta la mine acasa, iar lumina venea pe fereastra de mansarda, de undeva de sus, conferind acea atmosfera misterioasa de care aveam nevoie. Eram în perioada în care experimentam foarte mult, si îi rugam pe cei din familie sa-mi pozeze, pentru ca eram nerabdatoare sa-mi vad cadrul cât mai rapid realizat. Am fost întotdeauna obsedata de cliseul cu tigara, fumul, omul surprins fumând (cred ca toti am surprins macar o data într-o fotografie gestul de a fuma). Voiam o fotografie de acest gen, dar una care sa aminteasca de atmosfera filmelor “Cabaret”, “All That Jazz”-acolo gestul de a fuma devine de-a dreptul senzual, o prelungire a personalitatii personajelor. Bunica mea a fost o femeie moderna, independenta în tinerete, atipica pentru vremea ei, iar faptul de a o pune în aceasta postura mi-a venit oarecum natural.
www.flickr.com/photos/adamuntean/5428641609/in/set-72157626006555450
www.behance.net/ada_muntean
www.artslant.com/global/artists/show/300299-ada-muntean
© Alexandra Sandu
În fotografie este Lara, fata pe care am fotografiat-o cel mai mult de-a lungul timpului, fotografia este facuta în studio într-una din zecile de sedinte pe care le-am facut împreuna, mai în joaca, mai în serios; îmi aminteste de perioada frumoasa în care fotografia însemna – mai mult decât orice – explorare, cautare, indiferent ca era vorba de tehnica, estetica sau oameni si ce se petrece înauntrul si în afara lor.
© Ioana Birdu
Andreea, o prietena foarte draga mie. Poza am facut-o pentru un articol din DoR. În final, cei din redactie au ales alta din seria trimisa, însa a fost o zi atât de faina încât de asta m-am atasat cel mai tare.
www.ioanabirdu.com
loc-pentru-visat.blogspot.ro
© Cristina Soiman
Femeia din imagine îmi este o persoana foarte draga, atât de draga, încât îmi vine imposibil sa scriu în cuvinte ce înseamna ea pentru mine. Fotografia este facuta la mine acasa. Era una din zilele acelea în care ne prosteam cu aparatul foto.
© Anca Cernoschi
Femeia din fotografie este o prietena foarte buna, tot fotografa, Tatiana Volontir. Imaginea aceasta îmi este foarte draga, dintr-o zi de iarna cu o lumina speciala :-).
www.ancacernoschi.ro
https://www.facebook.com/AncaCernoschiPhotography
© Diana Mesesan
Lui Catrinel nu îi placea sa o fotografiez, dar s-a obisnuit între timp. În 2010, cand am facut poza în apartamentul din Militari, nu fumam nici una. Ne-am apucat apoi, am renuntat, am început iar, ne-am lasat breton, ea prima, ne-a crescut, ne-am schimbat, îi fac mai putine poze acum, e înca prietena mea cea mai buna. E una dintre certitudinile mele. Nu am multe.
dianamesesan.blogspot.ro
somestories.carbonmade.com
© Andreea Retinschi
Femeia din fotografie îmi este prietena si bunica. De fapt, ea este super-bunica mea. Lume, v-o prezint pe Sanda Retinschi! Contextul: m-a strigat bunica cu un fel de “vino mama, sa ma vezi” era la ea în camera la o lectura si o muzica, asaltata de pisicile mele care sunt niste sentimentale si nu suporta sa stea singure.
www.delirium.ro
www.facebook.com/AndreeaRetinschiPhotography
© Felicia Simion
Alexia Udriste, o tânara artista si partasa la fanteziile mele fotografice. Imaginea este facuta în draga noastra gradina botanica, de neam craiovenesc, pe timp de soare somnoros.
www.feliciasimionphotography.com
https://www.facebook.com/felicia.simion.photography
© Ina Ionescu
Femeia (n.r. din imagine) este primul suflet convex pentru care al meu s-a facut concav. Poza este facuta în Herastrau. Era foarte foarte frig desi abia începuse toamna. Tocmai avusesem o sedinta foto pentru un client si nu mai lucrasem demult la ceva personal. Am zis sa iesim în parc sa ne distram. Era pustiu. Ea iubeste copacii, eu iubesc apusul. Asa a iesit poza.
https://www.facebook.com/InaIonescuPage
aripaceimilipseste.wordpress.com
© Le Mak
Ilinca este cea mai buna prietena a mea, are aproape 5 ani. În fotografie, mama ei, MoniMoni. Aceasta a fost ultima noastra iesire la mare înainte sa se mute la Toulouse, în toamna anului 2011. Se apucase sa strânga din lucrurile împrastiate pe jumatate din plaja din golf (2 mai)… Eu nu eram în stare sa ma adun si ramasesem cu aparatul în mâna uitându-ma la ea. S-a întors spre mine ducând mâinile pline de lucruri spre cap si a mormait cu voce stearsa: “- Nu vreau sa plec!” Atunci am dus aparatul la ochi si am declansat.
Desi cu un gol imens în suflet… mi-am zis: Per Tolosa totjorn mai! (Pentru Toulouse, întotdeauna mai mult!, motto-ul orasului Toulouse)
morningheadache.blogspot.ro
www.behance.net/lemak
© Oana Parache
Femeia din fotografie este bunica mea în vârsta de 78 de ani, pe care o iubesc foarte mult. Am vrut sa o surprind în casa ei, în intimitate si sa tin minte cum arats un apus în casa bunicilor.
oanaparache.4ormat.com
https://www.facebook.com/OanaParachePhotography
© Alina Prodanescu
Nuni Dona este numele doamnei din fotografie si este o pictorita despre care s-a vorbit extrem de putin. Intalnirea cu ea a fost pura intamplare si a fost pentru mine cea mai eficienta lectie de modestie pe care am primit-o pana acum. Si de modestie cinstita inca nu stiu sa sufere nimeni… Am avut sansa sa o fotografiez in 2008, cu doar un an inainte de a se stinge, iar intalnirea s-a datorat faptului la un moment dat am insotit un prieten care o vizita, ducandu-i cateva provizii. Ea nu ma cunostea, iar eu nu stiam absolut nimic despre ea, asa cum nici acum nu se stiu prea multe despre aceasta nepoata a lui Barbu Stefanescu Delavrancea.
alinapro.wordpress.com/category/romanian-ladies
© Ioana Vacarasu
Ea este Ela. Suntem rude prin alianta, e sotia varului meu. De vreun an nu mai e doar atât, e prietena mea. E singura persoana careia îi las mesaje motivante pe frigider iar ea e singura care-mi da sfaturi sincere pe WhatsApp în miez de noapte. si care ma hraneste si gazduieste în vremuri grele…si bune. Ela a început sa prinda gustul gatitului pe durata stagiului Erasmus din Budapesta, cu ceva ani în urma. De atunci s-a pus zdravan pe umplut burti si pe colectat laude. Acum are un blog de bucatareala, La Pr?jiturEla. Iar eu, ca-mi era tare draga când îmi povestea cât de bine se distreaza la cumparaturi, în piata Obor, am zis ca e cazul sa-i fac niste fotografii în mediul ei. Se întâmpla tot cam prin martie, anul trecut. Aici statea pe rafturile goale ale unui magazin cu de toate, denumit generic si comunist: „Articole de sezon”. Cumva reprezentativ pentru cum se reinventeaza pe sine si pe tavalelile din farfurii, în fiecare nou sezon.
http://ioanavacarasu.wordpress.com
https://www.facebook.com/LesPassants
© Roxana Enache
Adela este modelul cu care am tras prima mea sedinta foto in zapada la – grade, sedinta pe care mi-am dorit -o mult si de la care am amintiri faine. Fotografia este realizata în Bucuresti cu ocazia unui pictorial.
www.behance.net/Roxana_Enache
www.facebook.com/roxana.enache.167
© Odeta Catana
In fotografie este Georgeta Gruia. Ea este bunica mea, are 83 de ani si traieste in Calarasi. Impreuna cu bunicul meu au ales sa nu munceasca la stat in perioada comunista si au fost toata viata apicultori. Nu mai consum de mult mierea produsa de ei, in schimb mi-a ramas numele meu ales de ei, care ma leaga foarte mult de bunicii mei: Albinuta.
Fotografia a fost facuta proiectul de fotografie documentara “Mother ROMANIA” în care mi-am propus sa fotografiez trei generatii de femei, une din generatii constituind-o femeile in varsta din Calarasi, in mediul lor. Bunicii mele nu ii place sa fie fotografiata dar pentru a ma ajuta in proiectul realizat pentru facultate, si-a aranjat frumos patul, s-a uitat atenta daca tablourile sunt la locul lor si s-a asezat binevoitoare pe pat, uitandu-se fix spre camera. Cand imi editez proiectul si ajung la fotografia bunicii mele, mi se face dor de ea si, ca sa-mi continui treaba, trec repede la urmatoare fotografie.
© Elena Racu
Am cautat sa surprind liniile de peisaj si aceeasi atmosfera ale copilariei care m-au fascinat ani la rând. Dar cel mai tare m-a captat gingasia prietenei mele care ma izbea pentru prima data atât de puternic. Am reusit sa o surprind în ziua respectiva în ipostaze care mi-au schimbat complet modul de a o privi.
500px.com/Elena_Racu
https://www.facebook.com/pages/Elena-Racu/291173341011684
© Diana Iukiewicz
De fiecare data cand cred ca nu am timp, ma gandesc la ea. La 24 de ani era angajata full-time, studenta la seral in anul 5 si mama a doi copii mici, Concediul de maternitate era de 3 luni, nu existau bone si nici Pampers. Acum nu mai lucreaza dar creste pui, rate, gaste, catei, pomi, legume si un blog pentru sufletul ei. Mama – Frumusani, august, 2008.
https://www.facebook.com/diana.iurkiewicz
© Gina Buliga
Femeia din fotografie este Oana Cristina Tanase si ne-am cunoscut in prima faza pe fecebook si dupa un timp, dupa multe incercari de intalnire… dupa ce a venit pe lume un ingeras minunat pe nume Athys ne-am intalnit in sfarsit si a fost o zi minunata, tin foarte mult la acest om care mi-a vorbit doar cu inima intotdeauna si din acest motiv tin foarte mult si la fotografiile realizate in acea zi. S-a creat o legatura frumoasa intre noi si am povestit foarte mult si am fotografiat foarte mult doi oameni foarte dragi mie: Oana si Athys!! A fost o zi magica care mi-a luminat sufletul si am plecat de acolo plina de energie!!! E important sa alegem cu sufletul si inima si cu siguranta suntem fericiti, imi place sa fac alegerile cu inima!
photosharp.ro/user/135
www.facebook.com/gina.buliga
500px.com/GinaBuliga
ginabuliga.portfolio.artlimited.net
© Alexandra Vacaroiu
Flavia e o tipa cu care imi impart garsoniera, starile, mancarea, puloverele de la H&M. E genul ala de prietena pe care toata lumea si-ar dori sa o aiba si eu sunt printre norocosi. Sta bine cu ironia, echilibrul, si are niste pantofi cu toc dati naibii, pe care ma roaga de fiecare data cand ii imprumut sa nu ii trec prin toate baltile Bucurestiului. Cred ca am inceput sa o plac de cand am vazut-o in camin la masa. Si-a pus pate pe paine si a inceput sa manance. Nu l-a intins, pur si simplu l-a trantit pe felie si chestia asta mi s-a parut atat de misto si dubioasa, ca am inceput sa o observ mai atent si sa petrecem mai mult timp impreuna. Ne-am placut, ne-am apropiat, ne-am mutat. Avem o relatie serioasa si am invatat multe una de la cealalta in decursul acestor ani.
Fotografia asta am facut-o acum doi ani, la scurt timp dupa ce am cunoscut-o. Eram la un camin privat, de unde nu aveam voie sa iesim dupa ora 23, dar asta a si fost motivul pentru care am plecat, dupa ce i-am terorizat psihic pe portari. Era una din noptile alea cand colegii de sus petreceau, si cum nu voiam sa luam parte la sindrofie si nu puteam nici sa iesim, incercam sa ne distram pe hol, convinse ca sunetul blitzului nu-i lasa pe colegii de palier sa doarma, cam atat de subtiri erau peretii.
misspaperplanes.tumblr.com
www.facebook.com/AlexandraVacaroiu
© Cristina Tinta
Andreea. O buna prietena. si persoana pe care îmi place cel mai mult sa o fotografiez. Cel putin deocamdata, desi nu cred sa se schimbe asta pentru ca nu stiu… avem noi o conexiune aparte atunci când îi fac fotografii. De multe ori nici nu e nevoie sa spun ceva, stie dinainte ce vreau. Eu doar trebuie sa apas pe buton. Imaginea a fost facuta în Bucuresti, într-o zi de vara. Stiu sigur ca era iulie. Un bloc undeva în Piata Romaa?. Când am vazut-o cum arata uitându-se pe fereastra, n-am apucat decât sa zic: “Stai acolo, ma duc dupa camera!”.
www.cristinatinta.ro
cristinatinta.blogspot.ro
© Diana Gandila
Ea e Ilinca Alexandru, fata care ma inspira mereu sa îi fac fotografii frumoase, calde si delicate. Am cunoscut-o prin prietenul meu, care i-a facut câteva fotografii, dar fiind asa frumoasa, i-am furat-o. Momentan, cel putin. Imaginea a fost facuta la un hotel din Bucuresti, în cadrul unei sedinte foto pentru niste hainute minunate facute de Handmademylove.
www.behance.net/charisma
www.vimeo.com/zefira
www.dreamingfor365days.wordpress.com
© Cristina Ropotan
Femeia din fotografie este sora mea, minunata prezenta, chiar si în absenta ei. Fotografia a fost facuta în Bulgaria, în una din camerele uitate de vremuri.
www.facebook.com/pages/Cristina-Ropotan-Photography/139337652882620
© Carmen Nistor
Ana Dumitru, sau Anuta cum îi spunea tataie, este mamaia mea care m-a crescut dintotdeauna. Poza e facuta în 2005, în vara. Era la brat cu bunicul, îmi zâmbeau amândoi strengareste, caci erau pozati rar. În urmatoarea vara s-a prapadit. Anul acesta se împlinesc 7 ani de când nu îi mai duc de Martisor zambile mov parfumate, preferatele ei pe care le punea în vaze prin toata casa.
© Zeeny
Autoportret cu prietenele mele cele mai bune, Irina pe numele lor, explorând un târg de vinuri, acum 5 ani, când ea înca mai era în tara, iar eu eram, în mod regretabil si silviadumitrescian, blonda. Din fericire, când se mai întoarce pe aici, se întorc toate.
[…] ce context?”. Este un al doilea articol dedicat femeilor în luna lor, primul fiind publicat pe 1 martie unde le-am propus unor fotografe dragi din România sa-mi trimita un portret de femeie. Mai multe […]
[…] you know others? We would love to share them! Last year we published “Flori, femei si martisoare” (in Romanian) and “Cine este femeia din fotografie?” (also, in […]