Am reuºit sã zbor la Roma.

Am reuºit sã zbor fãrã sã mi se facã rãu. Primul meu zbor cu avionul, prima oarã când vãd “dansul” simpaticelor stewardeze de la BlueAir ºi prima oarã când am impresia cã 12000 metri nu-i chiar aºa sus. Mi-a plãcut decolarea, mi-au plãcut momentele de luat curba ale avionului, atunci când Pãmântul se ridicã la verticalã ºi ai senzaþia cã te duci peste casele oamenilor ºi peste vacile lor mici ºi oile ºi mai mici. Aterizare perfectã, cãpitan de zbor o doamnã blondã iar preþurile pentru mâncare ºi bãuturã la BlueAir þi se par exagerat de mari dacã pleci din România ºi moderate la întoarcere, deºi ele rãmân aceleaºi. Aeroportul pe care am aterizat este imens, dar mai multe detalii am vãzut la întoarcere. Acum am avut doar ocazia sã merg sute de metri pe benzi rulante, sã ajung într-o garã de unde am luat un tren. Un tren greºit, expres, plin de oameni de afaceri, dar noroc ca nu au fost controlori care sã ne arate cã biletele pe care le aveam nu erau valabile ºi pe acel tren ºi sã ne lase, eventual, în câmpul Romei. Într-un final am ajuns cu bine la cazare, dupã ce am vãzut cum sunt oamenii, metroul, trotuarele, maºinile, scuterele, ochelarii, bistro-urile, copacii, verdeaþa, blocurile din Roma. Cronologic luate, iatã în ce mod m-au impresionat fiecare.

Roma este plinã de scutere. Toate parcãrile special amenajate erau pline, pe orice straduþã gãseai scutere, la orice semafor erau cel puþin trei scutere la start-up, multe fete îmbrãcate cochet ºi mulþi oameni la costum mergeau pe scutere. Pe locul urmãtor erau SMART-urile pe care le vedeai parcate pe lateral sau câte douã pe un loc, iar apoi romanii circulã des cu Fiat-urile 500 (noi ºi vechi) ºi maºinile pe care le pot conduce ºi cei între 16 ºi 18 ani, fãrã permis de conducere.

Muzeul Vaticanului ºi Capela Sixtinã m-au impresionat foarte mult. Nu am stat la coadã la bilete, nu a fost aglomerat, nu a fost scump iar fotografiatul este permis, mai puþin la Capelã unde este un haos total din cauza asta. Ne-am dat seama cã oamenii care fac poze cu telefonul sau cu dslr-ul (cu blitz, eventual) chiar dacã li se spune clar cã nu au voie, sau oamenii care fac gãlãgie într-un loc unde trebuie pãstratã liniºtea existã ºi-n lumea civilizatã.

Metrourile din Roma circulã în sens invers. Staþiile de metrou sunt cam la fel de “curate” ca ale noastre, doar cã mult mai complicate ºi niþel labirintice. Oamenii din metrou sunt mulþi ºi diverºi. Þi se atrage atenþia sã ai grijã la buzunare, iar staþia Republica existã ºi la ei, dar are un B în plus ºi-i mai curatã. Una dintre staþii ne-a impresionat prin faptul cã avea pereþii plini de anunþuri de pe e-bay, puse pe categorii, mi s-a pãrut o idee excelentã.

Colosseum-ul este mare. Lume multã, toaletã mizerabilã, ruine greu de digerat în amãnunt în îmbulzealã. Mai mult de 15 minute nu am avut ce face acolo. Partea bunã este cã odatã ce-ai luat bilet la Colosseum ai acces ºi la Forul Roman, precum ºi la un muzeu de istorie care nu ni s-a pãrut deloc atractiv.

Forul Roman este o poartã în trecut, un mic oraº în Roma. Ruine frumos aranjate, pescaruºi amabili, liniºte ºi portocali. Cu cât mergi mai mult pe traseul de pe harta primitã odatã cu biletul, cu atât se face mai liniºte, oamenii-s mai rari, soarele apune, iar aproape de final îþi este poftã de sandwich-ul din ghiozdan ºi de o clipã de rãgaz.

Acesta este un pom care mi-a plãcut foarte mult ºi care ºi el, la rândul lui, ne-a plãcut ºi ne-a urmãrit cu drag în mai toatã mini-excursia prin Forul Roman.

Am prins un protestul al bicicliºtilor din Roma, se pare. Am încercat sã suprind cum se întâmplã acolo, având în vedere cã piste de biciclete sunt prin oraº, dar insuficiente se pare… sau poate protestau pentru altceva. Am mai observat cã-n centrul vechi sunt staþii de unde poþi lua gratis biciclete pentru a te plimba pe strãduþele înguste.

Am vãzut autobuzul 117 în care oamenii se simt puþin ruºinaþi. Este atât de simpatic si micuþ încât crezi cã trebuie sã fii pitic pentru a putea circula cu el. Are traseu prin marele parc Villa Borgheze, un parc în formã de inimã. Transportul în comun este acceptabil iar ce m-a impresionat este tactica biletelor de cãlãtorie. Costã 1 euro ºi este valabil 75 de minute pe orice mijloc de transport de suprafaþã ºi o singurã datã la metrou. Chiar ºi aºa am reuºit sã vãd foarte puþin din Roma în cele 4 zile ºi mi-am propus sã revin cât de curând.

Roma are multã vegetaþie, toate blocurile de cel mult 7 niveluri au terasã verde ºi multe flori, toate strãduþele sunt curate, deºi nu prea sunt coºuri de gunoi. Mulþi ochelari Ray Ban, ºoferii circulã cu vitezã micã prin oraº iar mulþi pietoni traverseazã pe unde apucã, iar oamenii, în general, sunt foarte relaxaþi. Nu au magazine foarte mari, nu au clãdiri de sticlã iar vânzãtorul de la raionul de carne din supermarketul GS este foarte draguþ ºi amabil. Roma mãnâncã mult, ieftin ºi foarte sãnãtos, îngheþata la cupe este delicioasã. Shot-urile de cafea sunt bãute rapid de oamenii în costum care se opresc cu scuterul pentru 2 minute la bistro-urile de pe marginea strãduþelor. 1 euro. Dacã cereai lapte nu înþelegeau ºi trebuia sã iei un pahar mare de lapte din care sã-þi pui ºi-n espresso. În aeroport am reuºit sã fac asta, în aºteptarea “cu nerãbdare” a întoarcerii pe dragul aeroport Bãneasa din Bucureºti.

Înainte de asta am fost fascinat de cât de mare este aeroportul Leondardo da Vinci. Are trei terminale iar cel din care trebuia sã ne îmbarcãm (ãsta nu vine de la barcã?) noi avea porþi de la A la G. Noi eram la G01 din G15 câte erau. Am ajuns la G01 dupã zeci de magazine ºi mii de oameni. BlueAir ne-a primit cu acelaºi drag, însã zborul de întoarcere pe timp de noapte nu a fost la fel de spectaculos. Vã recomand!