de la opt jumate la nouã ºi un sfert

ne plac momentele create de roboþei, bãgãm decorurile-n blur ºi ne concentrãm doar pe subiect. ea/el îþi este suficient ºi uiþi de megapixelii ce-þi murdãresc sandalele de nisip. tu ei, ea þie ºi tu lui iar el tot þie. împreunã spre o lumea artificialã de care ne vom bucura cu toþii într-un final programat. marea apare invizibilã-n spate ºi nu pare deranjatã. îþi descarci amintirile-n mega în loc sã le pãstrezi pentru visele care le pot face perfecte.

ne plac momentele create de clipe. nu s-au privit în ochi, în mâini sau în alte organe de simþit. dacã aveau aripi s-ar fi putut înþelege… iar þelul lor s-ar fi îndeplinit mai târziu. acel “pardon” care nu mai este o scuzã, i-ar fi putut aduce în scurt timp pe pamânt. ar fi fãcut schimb de culori, ºi-ar fi citit fin printre degete iar iubirea dintre ei deloc nu s-ar fi grãbit.

ne plac momentele de încercare. un moment de liniºte în faþa semi-infinitului s-a transformat într-un moment de liniºte în spatele-ndoielii. criza de experienþã în gânduri ne face sã stãm pe loc ºi sã admirãm încercãri. cu cât se pluseazã mai mult, cu-atât creºte siguranþa în sine. cu cât se apropie mai mult momentul “bis”, cu atât ne ridicãm mai mult, suntem politicoºi ºi lãsãm urme de niciodatã.

ne plac momentele de þigarã. de plãcere, de nevoie, de trezire, de culcare, de curaj, de încercare. a ieºit turmentat din cort, a cerut o þigarã unui om nevinovat, i-a ºi aprins-o acel om trist… ºi cu o plãcere absolutã a savurat-o ca pe ultima din viaþã. fumul ieºea timid ºi se-mprãºtia delicat. puteam sã citesc în el dispreþul social, calitãþile de filosof ºi dorinþa de micþionare.

ne plac momentele de joacã neclare, blurate, puþin nocive. intrãm dacã este loc, privim de pe margine dacã nu avem competenþele necesare… deºi am puþinã blanã, am doi ochi, încã am dinþi, am curaj sã mã tãvãlesc în nisip ºi chiar sã muºc. aº putea numãra pânã la infinit dacã aº fi acolo ºi nu ar interesa pe nimeni. însã nu am curajul lor de a mã juca cu oricine, cu orice.