eu nu mã plictisesc niciodatã
este motto-ul a ce-am trait pana acum.
si daca m-ar inchide intr-un cub alb. opac. fara usi sau ferestre si gol. o saptamana.
fara crapaturi, gaurele sau fire de praf. tuns la zero.
mi-as face prieteni imaginari in fiecare metru patrat. o familie intreaga.
eu o sa fiu in fiecare zi altcineva. o sa ma trezesc sotz, sotzie, copil si pisica. in a cincea zi voi fi masa din bucatarie… martorul cheltuielilor zilnice.
o sa fac abdomene si-am sa-mi impletesc firele de par de pe picioare.
imi voi aminti si-mi voi scrie in gând toate greselile facute cu iubite si cele facute cu prietenii. le voi compara. la care tin mai mult?
cate beri am baut in ultima luna si de ce nu ma pot lasa? hm…
incepand cu numararul tuturor cunostintelor cu ochelari, cu mustatza, cu par in urechi, dupa urechi si in nas… suficient de mult incat sa se vada.
voi merge ca piticu-, voi face pe copacu-, voi merge ca felina si-mi voi incerca skill-uri teatrale. plâns, râs (isteric, calm, de tocilar), uimire, durere, mare durere, cea mai mare durere. sper sa nu vina careva sa deschida cubul crezand ca-s nebun si ca vreau afara… nu, nu… mai stau. mai sunt vreo 5 zile.
imi voi aminti filmele care mi-au placut in tinerete si ma voi intreba de ce nu le mai pot vedea si acum.
cu cat mi-a scazut apetitul sexual de cand am trecut a opta si cum imi voi invatza baietzelul sa nu fie timid intr-a saptea?
cati pomi am urcat si din catzi am cazut. care este indicele urcat/cazut raportat la media pe tzara. exista concursuri de escaladat munti, peretzi… de ce n-ar exista si de copaci? ah… de-as avea o foaie sa-mi notez.
poate merge sa scriu cu firele de par de pe picioare pe care mi le smulg. si cu saliva, da. as fi putut sa scriu in fiecare zi daca nu ma tundeau astia zero.
in fine… se poate sa trec. mai sunt. as putea numara multe. forme de cactusi, unde se opresc stalpii de inalta tensiune?, de ce sunt atat de multe ciori si ce vor ele? (oare-s urmatorii oameni?).
si probabil as dormi mai mult decat o fac in mod normal. numai sa nu fie frig.
reciclezi texte nenea?
pai da. nu mai am chef de morcoveatza si mi’am adus aminte ca na… eu nu ma plictisesc niciodata… si mi’am adus aminte si de poza. iarta’ma.
da de ce… ca ie fain.
iar? sa stii ca si asta e un semn de plictiseala, degeaba zici :P
sexy…
Uite, fanii deja iti cunoaste textele :P
Totusi, poza aia e cam sinistra…
Si… cand apare Binladăn sa te execute?
Este cel mai plin de viata text pe care l-am citit vreodata :)
Si tu mi’ai scris unul dintre cele mai misto comment’uri pe care le’am citit vreodata. Multumesc.
bravo!
nici eu nu ma plictisesc niciodata!
[…] aici despre această stare de optimism descrisă atât de bine, cum eu nu reuÅŸesc să pun în […]
[…] aici despre aceasta stare de optimism descrisa atât de bine, cum eu nu reusesc sa pun în […]
:) singurele persoane care se plictisesc sunt cele fara imaginatie. Exista totusi si persoane mai putin creative care nu au parte de plictiseala.
Apropo de inchisoarea-cub, imi aduc aminte de personajul intemnitat care a jucat mii de partide de sah pe o tabla imaginara, cu piese imaginare…
Cand a iesit la lumina, a facut o compilatie a partidelor jucate.
…totusi… ‘intemnitarea’ reprezinta si o problema pentru o persoana creativa: sanse marite de ‘plecat cu sorcova’…
imi scapa povestea, cine este personajul intemnitzat?
plecatu’ cu sorcova, mai ales daca este si colorata, este ceva… pfff… nebunesc.
mai ales ca eu maine plec la mare.