Diana ?i contabilitatea

…au fost doua materii de baza din perioada in care am fost somer. pentru una dintre ele am ramas in continuare pasionat.

da… dupa ce’am terminat liceul si’am picat victorios la ASE, am ales sa ma fac somer si sa’mi caut de lucru un an de zile pana la noua admitere. mi’am gasit undeva in regim de colaborare dar nu era nimic serios… iar pana sa ma agit sa devina serios mi’au gasit ei, agentia pentru formare si ocupare profesionala, care mi’a propus obligatoriu un curs de perfectionare (tztz) in contabilitate asistata de calculator. prima lectie: cum sa misti mouse’ul pe monitor. nu glumesc. chiar trebuiau sa se tina aceste ore de notiuni elementare de calculator dat fiind faptul ca din 30 de oameni, maxim o treime eram pana in treizeci de ani.

asadar, in timp ce doamna profesoara le explica doamnelor someritze ca solitaire este prima lectie de viata pe calculator, eu ma holbam subtil la Diana Dumitrescu (cred…) care se plictisise de’atata solitarie si’a luat’o pe paint. stateam in spatele ei la vreo 3 randuri. blonda, par lung si fustite din ce in ce mai scurte… ochi mari, caprui, voce aproximativ groasa, tigari la purtator si fumat intr’o pozitie de’mi doream sa fiu somer toata viata alaturi de ea.

mai mult de “buna” nu ne’am zis la inceput iar spre finalul cursului am reusit un “vrei sa fii in echipa cu mine?”. mi’a raspuns cu un DA ca cel de pe la nuntzi si, din cele mai mari pacate ale mele, n’a mai aparut din acea zi… din ziua’n care a spus DA. am auzit c’a avut o raceala si c’a rezolvat cumva sa intre’n posesia faimoasei diplome…

oare unde’o mai fi si ce voce’o mai avea? da’ picioare?…