o domnișoară în metrou
singura
intr’un coltz asculta muzica la ipod
și eu stateam în coltul opus
stie ca nu’s genul ei, stie ca am parul mare si deci sunt rocker
:))
dar ii gasesc ochii si’i zambesc o secunda dupa care dispar… imi iau alt punct de atentie… pastrandu’mi coada ochiului pe ea
atunci, mirata, i se arata pe fatza o… nu stiu… un lucru frumos care nu e al ei de obicei… nu stiu daca ma fac inteles
un zambet d’ala tâmp… natural… neprelucrat
necalculat
luat prin suprindere
creierul n’a mai avut timp sa’si aranjeze fatza, ochii, sa’si masoare lungimea de buze standard pentru zambet
oamenii, saracii, au toate gesturile calculate în oglinda acasa… au zambetu’ acela pe care’l considera perfect
dar care se duce dracu
cand se intampla ceva la care nu te’astepti
Response to o domnișoară în metrou
de cand cu resuscitarea blogului, mereu imi aduceti aminte de ceva
de data asta, intamplarile din metrou ne uneste
da, si e adevarat, cate jocuri si joculete cu privirile si cate discutii se pot purta, asa tacut, in acelasi peisaj…
frumoasa imagine
si totul din motive de peisaj.
n’ai ce sa vezi pe geam… si pana cand poti numara cate randuri de cabluri sunt intre statii?
mersi
eveniment tipic din metrou…:) Pentru noi e domnisor sau poate chiar noi suntem domnisoarele :P
nu, nu… ideea este alta. ca toti avem momente in care nu ne putem controla gesturile, zambetele… atunci cand intervine ceva pe neasteptate.
:)
fascinanta naturaletea asta.
si oare, daca am fi permanent asa, oare ne-ar mai provoca zambete scene de genul asteia?:)
probabil ca nu. deci e bun si fardu’ la ceva. :)
Si uite asa apare un stalker…
ah, oglinda, mincinoasa:)
io vÄd Ăźn ochii lui iubi cĂźnd zĂźmbesc frumos.
de ce vedem solutzie d’aia de care zici tu numa’n ochi?
mainile ce au?
ia sa ne uitam mai des la maini ca sa ne dam seama daca circula fluturi prin dejte.
a… pÄi cu mĂźinile e… khm…khm… fetish.
am o obsesie FUNDamentala FATZA de PICIOARE si sper SANu’mi fac PARte si de una la MAINI!