Costik am ramas placut surprins.Te felicit pt fotografii.Din punctul meu de vedere…totul e la superlativ ;) Keep it up!
D’Ante · October 19, 2007 at 14:44:10 · →
Pe mine m-a atins in mod special Asocierea 4
Intai i-am crezut pescarusi de Bucuresti care erau atat de fericiti incat pe nisipul de pe bloc aveau propria lor mare, o “Mar adentro”. Am vazut cerculetul din caricaturi deasupra capului pescarusului parasit cu primul sau gand: “Asa va fi fara tine, asa va fi fara mine…” Odata magia complicitatii rupta, in fata lor se dezvaluia brutalitatea realitatii. Daca as fi psiholog de pescarusi l-as sfatui sa pastreze marea inauntru, asta l-ar diferentia de ceilalti pescarusi de Bucuresti si ar fi semnul sau particular dupa care l-ar recunoaste infatuatul in ziua in care s-ar regasi intamplator pe aceeasi antena.
Pe urma am “inteles”: dezolarea, devastarea, distrugerea erau starea de spirit a celui lasat in urma. Salacu.
De fapt ce voiai tu sa zici era ca parasitul fusese superficial si acum era dispus sa aduca profundul, autenticul in cuibul lor, nu mai promitea marea cu sarea.
Subiectivism, egocentrism e… ce mai conteaza? M-a miscat.
melin · October 19, 2007 at 16:25:42 · →
foarte foarte… foarte fain si foarte inspirat.
felicitari!
Mary · October 23, 2007 at 17:41:53 · →
speachless..
oitza roz · October 23, 2007 at 17:55:03 · →
multumesc. :)
oitzarisme » not at all. · November 27, 2008 at 13:17:50 · →
Costik am ramas placut surprins.Te felicit pt fotografii.Din punctul meu de vedere…totul e la superlativ ;) Keep it up!
Pe mine m-a atins in mod special Asocierea 4
Intai i-am crezut pescarusi de Bucuresti care erau atat de fericiti incat pe nisipul de pe bloc aveau propria lor mare, o “Mar adentro”. Am vazut cerculetul din caricaturi deasupra capului pescarusului parasit cu primul sau gand: “Asa va fi fara tine, asa va fi fara mine…” Odata magia complicitatii rupta, in fata lor se dezvaluia brutalitatea realitatii. Daca as fi psiholog de pescarusi l-as sfatui sa pastreze marea inauntru, asta l-ar diferentia de ceilalti pescarusi de Bucuresti si ar fi semnul sau particular dupa care l-ar recunoaste infatuatul in ziua in care s-ar regasi intamplator pe aceeasi antena.
Pe urma am “inteles”: dezolarea, devastarea, distrugerea erau starea de spirit a celui lasat in urma. Salacu.
De fapt ce voiai tu sa zici era ca parasitul fusese superficial si acum era dispus sa aduca profundul, autenticul in cuibul lor, nu mai promitea marea cu sarea.
Subiectivism, egocentrism e… ce mai conteaza? M-a miscat.
foarte foarte… foarte fain si foarte inspirat.
felicitari!
speachless..
multumesc. :)
[…] and more old thoughts […]