am leºinat…

…intr’o dimineata dupa ce ajunsesem la baie, ma spalasem pe fata si am incercat sa ajung la canapeaua din sufragerie. am ajuns doar pe jos in sufragerie, plonjat pe covoru’ persan cu scame’ntre dinti, nasu’ bulit si visand la tot ce’a fost cu doua saptamani inainte. trezirea? priceless. maica’mea si tanti luminitza, vecina, erau peste mine implorandu’ma, certandu’ma sa ma fac bine ca daca nu ma omoara. m’au dus la spital, calciu intravenos, n’am mai mers la inscrierea la ASE in ziua aceea.

…intr’o dimineata la tzara cand inainte sa ma asez la masa, toate gainile, cocosu si vacile mi se auzeau ca ambalate in celofan in creier. un zgomot sufocat, un vis tot de doua saptamani cu cer mult, femei, smantana cu zmeura si multa iarba, pluteam bine mersi pana la ultima palma data tot de maica’mea cu acelasi “Costele, trezeste’te ca te omor!”. am mancat si m’am culcat la loc. n’am mai iesit din casa’n ziua aceea. ca cica iar cad si de pe strada nu ma mai ridica nimeni (© bunica’mea)

…in afara liftului uitandu’ma dupa el cum vine… iar pentru ca palmele n’au fost suficiente am mai bagat o tura si in el. mladios am cazut ca o narcisa ofilita pe usile care s’au deschis si daca nu era tanti rodica cu mine faceam cunostinta zgomotoasa cu legatura dintre mersu’ liftului si usile/tavanele/podelele etajelor. s’a speriat vecina ca n’a… am dat cu ochii peste cap. eu stiam care e faza. iar doua saptamani de vis la mine’n cap si cateva capete de vecini cunoscuti plus cineva strain… peste mine. “Costeleeee… trezeste’te” – lipsea mama cu palmele ei de tata. mi’au dat calciu si m’au dus intr’un pat vecinesc. am dormit ca porcu’ vreo 3 ore. n’am mai mers la curte la vecini.

…dupa ce mi’au luat sange (partea I). o asistenta de la Babes a avut bunavointa sa ne ia sange sa’l duca la ea acolo si sa ne povesteasca ceva despre el. eu le’am zis “ba, leshin” … ei radeau… “bai, serios, eu o sa lesin” … ei la fel, ironici… hahahah… nu mai puteau de râs. am picat, lat, in pat… strecurandu’ma printre cele doua saptamani de vis. frumos. si’asa nu dormisem mult. vocile din jur isi incepeau recitalul din ce in ce mai tare “Costeleeeeee… “. aici au curs si lacrimi. de frica, teama si vai de mine ce’a patit. “Eu v’am zis, fraierilor!”. n’am mers la serviciu. asistenta a plecat tremurand iar vecinilor le’a revenit râsul putin cu doi dinti si’o buza.

…in tramvai. era iarna, mirosea a transpiratie si nu mancasem exagerat dimineata. mergeam la liceu. simt. simt ca vine. se innegreste lumea’n jurul meu. toti devin rai, tremura si se aud departe. plec in cele doua saptamani de vis. va pup, va las cu bine… numai ca nu le’am lasat instructiunile. palme si apa. palme au fost in tramvaiu’ ala, multumesc. dar apa canci. m’am trezit cu cateva doamne maritate langa mine si palme pe frunte… reci… mmm… excelente. am ratat o zi de scoala, am ramas in tramvai pana acasa. a intors la sf. gheorghe ca era 14. acasa mama a zis iar ca ma omoara daca mai leshin. no shit.

…dupa ce mi’au luat sange (partea II). la serviciu. asistenta 1. nu ma credea 2. a zis ca nu e nicio problema. dar nu i’am spus ca eu lesin urât. in sensul ca dau ochii peste cap foarte artistic si ca fara apa si palme nu ma las. stau o luna acolo, la vis. am stat tot doua saptamani caci era colegul Catalin aproape. m’a luat el la palme. m’am trezit. asistenta tremura, eu am zis ca mai stau putin intins. am tot stat toata ziua pe birou intins cu mana pe tastatura… de asemenea, tot pe tastatura au fost, pe rand, capu, ochii, gura, nasu si, pentru a dormi si pe o parte, urechile.

…la biserica. se boboteaza m’a trimis mama sa iau apa sfintita. “mama, o sa leshin” “hai maaa… fii barbat!”. n’am fost un barbat dar am fost un baietel simtit ca m’am retras inainte s’o comit. de la nemancat, inghsuiala si nervi. vis de doua saptamani. ma mir cum de nu m’au dus la altar sa ma suspecteze de diavol. m’a luat Nicu sub o aripa de palme sanatoase iar cu o cana de apa sfintita pe fata m’am simtit ca’n al noualea cer. mama a pierdut pariul. am dormit toata ziua.

si au mai fost.
dar ma simt mai bine acum, multumesc.