Am cunoscut, da!
Am cunoscut persoane pe care nu credeam ca asa usor voi intra in vorba. Din semi-idoli au devenit prieteni sau amici. Unii dintre ei, din “wow! uite’l pe…” au ajuns “salut, hai sa bem o bere” iar altii din “da’mi si mie un autograf” au devenit “hai prin parc ca facem mai putin”. Acum imi permit sa beau bere cu ei, sa glumesc, sa le vorbesc la a doua singular si sa ii invit la biliard. Inainte ii ascultam, citeam, priveam de la distanta, acum imi permit sa stau la masa lor si sa le povestesc despre cum mi’a fost ziua. Inainte li se vedea aura de scena, acum imi permit sa le’o dau jos si sa spun mai multe decat multumesc, felicitari sau o zi placuta. Nu le mai vad aura dar le’am castigat privirile. Nu ma mai emotionez cand trec pe langa mine dar le simt/cunosc mai bine partea umana. Nu mai trag sa am autografe personalizate dar pot merge acasa la ei sa le vad colectia de timbre.

e sanatos oare sa’ti cunosti mai bine semi-idolii?