Cãutam soldãþei
Inventasem un joc in blocul9a. Cu soldatei. Avea Francois (Costin il cheama dar asa’l alintam eu – la inceput ura sa i se spuna asa) si deci avea soldatei micutzi de plastic, vreo 30. Eram trei baieti care am pus la cale jocul a carui denumire n’o mai stiu dar continea sigur cuvantul “soldatzei”. Jocul consta in cautarea acestor ostasi de plastic dupa o harta.
Fiecare om avea 10 soldatei verzi, maron, nergi, culcati, in picioare… random ce sa mai… pe care trebuia sa’i ascunda pe scara blocului in locuri cat mai diferite si dificile. Dupa ascunderea fiecaruia (in ghena, sub un presh, pe un toc de usa, etc.) desenam cu pix fin pe harta primita, un cerculetz cu numarul etajului la care a fost pus acel soldatzel pe locul cu pricina. Harta era facuta in plan (vezi figura de mai jos) si era destul de usor de dibuit pe unde’s ascunse jucarelele. Problema mare era ca umblam pe la presuri si mai ieseau vecinii panicati ca cineva le fura “odrasla” de la usa. Pe vremea aia, lumea tinea mult la presul de la usa… probabil se mai dormea din cand in cand pe el. :)
Eu, Francois si Fane (manelist stilat) eram competitorii. Jucam de pe la 10 cand ne trezeam si pana pe la 4 nu ne opream. Uitam de Ana si Roxana (fetele frumoase din bloc) sau de Oana si Otilia (fetele dragutze din bloc). Ii terorizasem pe mai multi cu jocul de cautare a soldateilor, care se termina cu gasirea tuturor, logic si cu primirea unor puncte virtuale ce se transformau in cola de la Lucian.
Ne’am gandit sa’l extindem si’n scara A dar acolo nu aveam acces foarte usor la palierele si presurile oamenilor si in plus era Vip, dobermanul lui Emil, care ne crea probleme.
Ma gandeam sa reaiu acest joc pe un perimetru din Bucuresti, oare ar merge?
ma gindesc ca punctele virtuale sa se transforme in beri la za blu’zz sau, pentru simplificare sa se ascunda direct beri, in loc de sodatzei…
in toata incinta za blu’zz daaa
asta dupa 2 noaptea ajea si pe intuneric.